Deși în ultima parte a vieții a locuit în Ungaria, urna cu cenușa sa a fost depusă la Satu Mare, orașul în care și-a legat o parte importantă a vieții de sportul pe apă. Aici și-a găsit odihna veșnică, în locul de care a rămas legat sufletește prin oamenii și sportivii pe care i-a format.
Influența lui Tóth Sándor „Pöci” s-a transmis din generație în generație. Printre sportivii pregătiți de acesta s-a numărat și Nășelean Dóra, care, devenită ulterior antrenoare, a dus mai departe o parte importantă din cunoștințele, mentalitatea și dragostea pentru kaiac primite de la mentorul său.
La rândul său, Molnár Rajmond Milan a avut o legătură personală cu Pöci și a avut ocazia să primească direct din experiența și învățăturile acestuia. Astfel, între generații s-a creat o legătură care depășește rezultatele din clasamente și vorbește despre ceea ce înseamnă, cu adevărat, o moștenire sportivă.
Un omagiu adus prin competiție
Pöci a fost condus pe ultimul drum chiar în weekendul în care Molnár Rajmond Milan se afla la Bascov, unde participa la Campionatul Național Masters, desfășurat în 9 august.
Rajmond nu a putut fi prezent fizic la ceremonia funerară, însă sufletește a fost alături de cei care și-au luat rămas-bun de la omul care a însemnat atât de mult pentru kaiacul sătmărean.
Omagiu mai potrivit cu greu putea exista decât acela de a intra în competiție și de a lupta pe apă, în sportul pe care Pöci l-a iubit și l-a slujit de-a lungul întregii sale vieți.
Rezultatele obținute de Rajmond la Bascov i-au fost dedicate lui Tóth Sándor „Pöci”, ca semn de respect, recunoștință și admirație.
De la maraton la sprint
Pentru Molnár Rajmond Milan, sezonul competițional a început în principal cu pregătirea pentru probele de maraton. Unul dintre cele mai importante rezultate a fost locul al patrulea la Campionatul European de Maraton, obținut într-un echipaj de dublu format ad-hoc.
Experiența și rezistența acumulate în pregătirea pentru probele lungi au fost apoi valorificate în trecerea către sprint. În ultimele săptămâni înaintea Campionatului Național Masters, pregătirea s-a concentrat pe elementele specifice probelor scurte: ritmul de concurs pe 500 de metri, frecvența ridicată a vâslirii, startul și accelerația.
La Bascov, Rajmond a avut un program foarte intens, concurând într-o singură dimineață atât în K1, cât și în K2, pe distanțele de 500 și 200 de metri.
Două medalii de argint și un loc patru
În proba de K1 500 de metri, Rajmond a ocupat locul al patrulea. A avut un început puternic și s-a menținut mult timp în partea din față a cursei, însă în ultimii aproximativ 150 de metri resursele fizice au început să se epuizeze, iar podiumul a devenit inaccesibil.
La K2 500 de metri, într-un alt echipaj format ad-hoc, lucrurile au mers mai bine. Rajmond a reușit o cursă foarte bună, încheiată cu medalia de argint.
Cea mai mare surpriză a zilei avea însă să vină în proba de K1 200 de metri.
Cu un start extrem de puternic, Rajmond a preluat conducerea și a rămas în frunte o mare parte din cursă. Victoria părea posibilă, însă pe ultimii aproximativ 50 de metri avantajul s-a redus, iar victoria i-a scăpat la o diferență foarte mică. La final, sătmăreanul a cucerit medalia de argint.
Un sezon care confirmă potențialul
Bilanțul este unul care merită remarcat: locul al patrulea la Campionatul European de Maraton, două medalii de argint și un loc patru la Campionatul Național Masters.
Dincolo de medalii, sezonul a adus și o experiență importantă. Pregătirea de sprint construită pe baza rezistenței dezvoltate pentru maraton a demonstrat că există un potențial real și în probele de viteză.
Iar în spatele acestor rezultate se află și o poveste despre continuitate. Cunoștințele transmise de la Pöci către sportivii pe care i-a format, apoi către antrenorii și generațiile următoare, continuă să se regăsească pe apă.
Pentru Rajmond, competiția de la Bascov a însemnat, așadar, mai mult decât o simplă etapă din sezon. A fost și un mod de a spune „mulțumesc” unui om care a contribuit la formarea kaiacului sătmărean și care a lăsat în urmă o amprentă ce nu se măsoară doar în medalii.
Tóth Sándor „Pöci” a plecat dintre noi, dar ceea ce a transmis mai departe prin sport continuă să vâslească.
