Ținutul din nordul județului Satu Mare este cunoscut pentru portul său spectaculos, pentru cântecul și jocul oșenesc, pentru casele tradiționale, pentru izvoarele minerale și pentru peisajele de la poalele Munților Oaș-Gutâi. Sursele turistice locale descriu regiunea drept una dintre cele mai atractive zone ale Transilvaniei și amintesc numeroasele „borcuturi”, izvoare cu ape minerale întâlnite la Bixad, Puturoasa și Valea Măriei.
Bixad – icoana care, spune legenda, nu a vrut să plece
La Bixad, una dintre cele mai puternice legende ale Oașului se leagă de Mănăstirea Bixad și de icoana Maicii Domnului considerată făcătoare de minuni.
Povestea spune că icoana ar fi fost mutată dintr-un loc în altul, dar de fiecare dată s-ar fi întors în mod inexplicabil la Bixad. În cele din urmă, călugării ar fi înțeles că icoana își alesese singură locul și au ridicat în mijlocul pădurii un așezământ care să o adăpostească. Legenda continuă să fie transmisă și astăzi, iar în 15 august, de Adormirea Maicii Domnului, mii de oameni vin la mănăstire. În spatele legendei există însă și o istorie documentată.
Mănăstirea este menționată în documente încă din 1614, când apare ca schit aparținând Mănăstirii Vetiș. Surse locale și bisericești consemnează continuitatea vieții monahale și faptul că icoana a ajuns la Bixad în secolul al XIX-lea.
Și aici începe o altă poveste. Legende locale vorbesc despre existența, între Boinești și Călinești-Oaș, a unei cetăți numite Belovar/Belavar, atribuită dacilor liberi. O altă tradiție susține că mănăstirea ar fi fost ridicată pe locul unui vechi altar dedicat lui Zamolxis. Aceste afirmații trebuie privite ca tradiții și legende locale, nu ca fapte istorice unanim demonstrate.
Negrești-Oaș – orașul celor 77 de coline și povestea „gubelor negre”
Negrești-Oaș este considerat centrul simbolic al Țării Oașului. Orașul este înconjurat de dealuri, iar tradiția locală îl descrie drept „orașul celor 77 de coline”. O legendă despre numele localității spune că acesta ar avea legătură cu gubele negre, hainele tradiționale din lână purtate de oșeni și care îi făceau ușor de recunoscut.
Astăzi, cel mai bun loc pentru a înțelege lumea veche a Oașului este Muzeul Țării Oașului și muzeul în aer liber.
Acolo, un sat întreg pare că a fost scos din trecut și așezat în mijlocul orașului: case tradiționale, instalații țărănești, gospodării, ceramică, obiecte de lemn și vechi meșteșuguri. Sursele turistice locale subliniază tocmai această capacitate a muzeului de a reda imaginea satului oșenesc ancestral.
Luna Șes – locul unde pădurea întâlnește cerul
La câțiva kilometri de Negrești-Oaș începe unul dintre cele mai spectaculoase peisaje ale zonei: Luna Șes.
Zona turistică se află la aproximativ 500 de metri altitudine, la poalele vârfurilor Pietroasa și Muntele Mic, iar traseele către munte trec printr-un peisaj modelat de vechi activități vulcanice. Sursele turistice descriu zona drept una dintre cele mai frumoase destinații naturale ale Oașului. Numele însuși – Luna Șes – pare desprins dintr-o poveste.
Nu există o singură legendă consacrată care să explice definitiv originea numelui, iar tocmai aici imaginația locală își face loc. Când ceața coboară peste poieni, când lumina lunii se strecoară printre brazi și când muntele devine o siluetă neagră în depărtare, numele pare să-și găsească singur explicația.
Pietroasa și izvoarele Târlei – acolo unde apa iese dintre stânci
Dacă vrei să înțelegi cu adevărat sălbăticia Oașului, trebuie să urci spre Pietroasa, în zona izvoarelor Târlei/Talnei.
O descriere veche a Țării Oașului, păstrată în Wikisource, vorbește despre râulețul Talna, care izvorăște din zona Pietroasa și a Muntelui Țiganii. Textul descrie două poieni – Poiana cu Socii și Poiana Păcurarului – apoi o pădure în care copacii aproape că acoperă cerul. În cele din urmă, drumețul ajunge la stânci între care se află o crăpătură, iar din acea deschidere apare apa.
Este una dintre acele descrieri care arată că frumusețea Oașului nu este o invenție turistică modernă.
Cu mai bine de un secol în urmă, oamenii priveau aceleași stânci, aceleași păduri și aceeași apă și aveau sentimentul că se află în fața unei minuni.
Sursele turistice moderne descriu, la rândul lor, traseul spre Pietroasa prin Valea Talnei și Luna Șes și vorbesc despre vechile forme vulcanice, stânci, cascade și alte forme de relief care dau regiunii caracterul său spectaculos.
Valea Măriei – povestea împărătesei care s-ar fi îndrăgostit de Oaș
La marginea localității Vama se află Valea Măriei, o zonă cunoscută pentru peisaj și pentru izvoarele sale minerale.
Dar locul are și o poveste.
Legenda spune că valea ar fi fost legată de împărăteasa Maria Tereza, care ar fi cumpărat proprietăți în zonă după ce s-ar fi îndrăgostit de pădurile, aerul și izvoarele minerale de aici.
Povestea merge chiar mai departe: atunci când treburile imperiului îi permiteau, împărăteasa ar fi preferat acest ținut unor stațiuni balneare deja celebre, precum Karlovy Vary sau Marienbad.
Istoric sau nu?
Aici trebuie făcută diferența dintre document și legendă.
Sursele care relatează povestea o prezintă explicit drept legendă locală. Nu este prudent să o transformăm într-un fapt istoric cert. Dar asta nu îi diminuează farmecul.
Călinești-Oaș – lacul care a înghițit un sat
Unul dintre cele mai impresionante peisaje ale Oașului este astăzi lacul de la Călinești-Oaș. Dar frumusețea lui ascunde o poveste dureroasă.
Lacul este artificial și a fost creat în perioada comunistă, prin inundarea unei importante suprafețe de teren și a unei părți a vechii așezări. Sursele locale vorbesc despre schimbarea radicală a satului odată cu apariția lacului.
Privit de la distanță, lacul pare liniștit, poate chiar idilic dar sub liniștea apei se află memoria unui loc schimbat pentru totdeauna.
În jurul lui s-au născut, firesc, povești și nostalgii despre vechiul sat, despre gospodăriile dispărute și despre lumea care a existat înainte ca apa să acopere o parte din ea.
Vama – locul unde lutul devine poveste
În Vama, o altă legendă a Oașului se naște dintr-un meșteșug vechi de secole: olăritul.
Ceramica de Vama este una dintre tradițiile reprezentative ale regiunii, iar meșteșugul continuă să fie transmis. Sursele turistice locale menționează Casa Olarului și tradiția vaselor folosite inclusiv în vechi ritualuri sociale și familiale.
Printre piesele tradiționale se numără și așa-numitele „oluri de nănaș”, vase pe care finii le umpleau cu băutură și le duceau nașilor în ziua de Paște, ca semn de respect. Este o altfel de legendă, nu una despre o comoară ascunsă ci despre un obiect care, trecut din mână în mână, a păstrat legătura dintre oameni.
Turț, Huta-Certeze și satele dintre munți
Dincolo de marile obiective, adevărata poveste a Oașului se găsește și în satele risipite printre dealuri.
Turțul este cunoscut pentru pălinca ce îi poartă numele și pentru tradițiile sale, dar și pentru trecutul minier al zonei. Huta-Certeze, Certeze, Bixad, Trip, Târșolț, Cămârzana și celelalte localități formează un mozaic de sate în care portul, cântecul, arhitectura și obiceiurile încă definesc identitatea locală.
Nicolae Ghisan
