De: Ramona Iolanda Bucșa, Fotoeditorialist VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - corespondent de Cluj; HR Manager; PCC Coach certificat specializată în business development; Formator acreditat în leadership și dezvoltarea echipelor; Fotograf acreditat, Membră a Asociației de Fotografie ArtImage Cluj;
VERTICALI PENTRU ROMÂNIA - SECȚIE DE EDITORIAL
PARTENERĂ MEDIA A CLUBULUI
"PRESA CULTURALĂ"
UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA
Suntem călători între două lumi între nou și vechi, între trecut și prezent, între ceea ce am fost și ce am putea să devenim. Ne luptăm involuntar cu nostalgia amintirilor, în timp ce ne dorim să îmbrățișăm prezentul și ne zbatem între dorința de a păstra și nevoia de a uita. În tot acest drum în care oscilăm între moștenirile primite și tentația unui viitor construit de la zero, trecutul pulsează în fiecare secundă.
ȚESĂTURĂ PESTE TIMP
Aici amintirile nu sunt doar momente de nostalgie.
Acasă este acel loc din care îți iei energia, seva, bucuria, puterea, zâmbetele și lacrimile, unde simți ca aparții. Aici amintirile nu sunt doar momente de nostalgie ci sunt emoții și sentimente care dau sens existenței noastre.
Într-o lume în care privim spre digitalizare, spre mașini zburătoare și spre monede virtuale, ceea ce ne definește ca structură pare să se piardă încet, încet. Viața are un simț al umorului foarte dezvoltat iar noi am uitat să râdem.
Între călătorii ne dorim să ne găsim locul pentru ca în final să concluzionăm că renaștem doar acasă.
Aici amintirile nu sunt doar momente de nostalgie …
iar acasă este acel loc din care îți iei energia, seva, bucuria, puterea, zâmbetele și lacrimile, unde simți ca aparții.
Aici amintirile nu sunt doar momente de nostalgie ci sunt emoții și sentimente care dau sens existenței noastre.
Pentru mine, felul în care generațiile anterioare au reușit să poarte și să transmită mai departe o atât de multă artă fără mijloace moderne este fascinant, iar moștenirea pe care suntem responsabili să o păstrăm și să o dăm mai departe nu se rezumă doar la material, ci la modul in care reușești să creezi acel ceva demn de a parcurge timpul și de a nu se transforma în efemer.
Am auzit de multe ori că cea mai sigură investiție este în tine …
pentru că este singura care nu îți poate fi luată, însă această investiție ar trebui multiplicată, împărtășită, dăruită.
Acesta este sensul frumosului: de a fi arătat lumii, de a fi așezat în lumină și transmis mai departe … și fericiți sunt acei care au înțeles asta dar și mai fericiți sunt cei care fac deja asta: cresc valori și le transformă în moștenire.
Să fim moștenitorii unor valori nu este de ajuns …
la fel cum nu este de ajuns să știm sau să fim buni în ceea ce facem dacă nu împărțim cu restul lumii.
Să încercăm să privim mai departe de individualism și să înțelegem că doar printr-un efort comun va putea dăinui moștenirea, frumosul, valorile, culorile acestei vieți, iar dacă suntem conștienți că între un inspir și un expir stă doar ceea ce vei lăsa ca și moștenire și nimic altceva, poate că vom înțelege că ceea ce credem că ne aparține și individualismul va muri împreună cu noi.
În final…
……..este important să fim conștienți că între un inspir și un expir stă doar ceea ce vei lăsa ca și moștenire și nimic altceva pentru că Individualismul va muri împreună cu noi. Țesătura peste timp este făcută din oamenii care au găsit eternitatea prin ceea ce lasă să dăinuie în ceilalți; în toată această “zbatere” suntem firele acestei țesături, suficient de mici cât să o construim și destul de mari cât să îi dăm valoare.
