„Colectivul modelează individul”, spune o vorbă cunoscută. Privind însă anumite spectacole politice, ne întrebăm ce fel de colectiv produce oameni pentru care principiile se schimbă după interes, iar responsabilitatea se pierde între două apariții la televizor.
Spațiul acestei burse n-ar ajunge pentru inventarul încurcăturilor politice de la Satu Mare. În schimb, pentru metoda de afirmare ajunge un singur rând: strigi mai tare, te declari indispensabil și speri că lumea va confunda gălăgia cu autoritatea.
Unii ajung astfel să se creadă mari strategi, deși rolul lor pe tabla politică rămâne unul de pion. Iar când mutările încurcă ceea ce alții au construit cu răbdare, explicațiile sunt mereu la îndemână: tinerețea, lipsa experienței, intențiile bune, dar în spate nu este decât foamea după putere și alte interese.
Numai că tinerețea nu este o amnistie pentru greșeli repetate. Experiența se câștigă și ascultând, și asumându-ți consecințele propriilor decizii, adică, atunci când propriii colegi te izgonesc acasă, ar trebui să te retragi, nu să fugi la București și să revii ca un dictator. Microfonul deschis nu ține loc de competență. Astăzi, legăturile se rup, apele se tulbură, iar unii mai scot capul pe geam, poate îi observă cineva. După atâtea pretenții de lider, ar prinde bine și puțină răspundere. Măcar cât pentru un pion.
