Castorică, marele patron de presă mică şi labilă, se laudă că a făcut o investiţie profitabilă. Este vorba de o afacere mai mult sau mai puţin legală, finanţată printr-o deturnare ordinară. Incisivul Castorică a accesat un credit bancar, susţinând că are nevoie de parale pentru a-şi dura o căsuţă de-al neamului ales, la margine de codru des. Rapid şi din mers, căsuţa a fost deturnată devenind sursă de finanţare pentru o fiţuică calomniatoare. În isteria sa nebună, Castorică crede că a făcut o investiţie bună. Fiţuica şantajistă a fost astfel gândită încât să producă ilegal bani pentru el şi gaşca lui de mârlani. Din păcate, calculele din Dăbâca, făcute fără habar, nu prea bat cu cele din Sătmar. În pofida atacurilor prin fiţuica calomnioasă, nimeni nu mai sare cu plicul pe sub masă. Oamenii s-au săturat şi s-au răsculat împotriva lui Castorică, care tot timpul a adulmecat după şpaga sa de ratat, fie ea cât de mare sau de mică. Astfel, căsuţa mult visată intră tot mai mult la apă, deşi banca insistă construcţia, pentru a-şi proteja investiţia. Singura şansă a lui Castorică e ca vreun fost asociat să-i dea pe gratis o căsuţă mică, ca să se poată regla cel puţin în acte cu banca. S-a găsit deja unul care şi-a dat garajul în care boschetarul să-şi poată pune bagajul. Acolo şi-a amenajat alesul redacţia fiţuicii şi cabinetul. Mai trebuie să-şi aducă doar trombonul şi flautul.
