Miştocarii sunt nişte „fiinţe” care trăiesc pe lângă casele oamenilor, asemenea unor bondari. Bâzâitul lor străbate creierul răbdării omului, iar zâmbetul lor teatral incită şi pe cei mai calmi oameni. Acestor „bondari” le face mare plăcere să ironizeze şi să arunce cu tot felul de invective asupra oamenilor paşnici. Fiecare om, oricât de echilibrat ar fi în interiorul lui, reacţionează vehement după ce vreme îndelungată a tolerat glumele de proastă calitate ale miştocarilor.
Ignoranţa nu este cea mai bună soluţie pe care trebuie să o adoptăm în cazul unor atacuri împotriva miştocarilor. Dacă observă că nu reacţionăm împotriva lor, „bondarii” devin mulţumiţi şi îşi consolidează supremaţia în cadrul grupului din care fac parte, considerându-se cei mai puternici. Ei se cred un fel de lideri, care pot să eticheteze în fel şi chip o personalitate, „ după cum vor muşchii lor “ . Nu de puţine ori, putem remarca faptul că unii membri ai grupului încearcă să-i cocoloşească pe miştocari, să se pună bine cu ei, ca nu cumva aceştia să-şi îndrepte tirul ironiilor şi bătăii de joc împotriva lor.
Provocările miştocarilor au şi rolul de a smulge de la tine replici tăioase, pe care le spui la supărare. Ulterior, ei se folosesc de aceste replici pentru a te denigra şi te citează în faţa grupului sau comunităţii, dar uită să precizeze că de fapt ei au provocat astfel de reacţii vehemente smulse de la oameni nevinovaţi. Miştocarii pot să spună orice despre tine, ei au dreptul să te subestimeze, să râdă pe seama ta, „să te ia peste picior”, dar tu, cel lezat, dacă le dai o replică, pe măsură, se supără, dragă, iar miştocărelile se-abat şi mai abitir asupra personalităţii tale.
Miştocarii mai au şi o altă strategie în urma căreia pot să acţioneze cu multă satisfacţie sadică. Această strategie este iscusită şi ipocrită, deoarece miştocarii încearcă să-ţi identifice punctele slabe. E vai de omul care a lăsat „garda jos” pentru o clipă, iar miştocarul reuşeşte să pătrundă în creierul slăbiciunii tale. De câte ori are ocazia „loveşte” cu putere şi se bucură de durerea ta. Cu cât reacţionezi mai mult, cu atât el „loveşte” mai tare pentru că replicile de apărare sunt considerate o confirmare a faptului că te-a „lovit” în punctul cel mai sensibil al fiinţei tale. Chiar dacă nu este întotdeauna aşa, miştocarii insistă şi dau impresia celorlalţi că acela este punctul cel mai slab al tău. „ Prietenii” de multe ori râd cu ei, de tine, le ţin isonul în necunoştinţă de cauză şi se întâmplă următorul fenomen: noi râdem cu ei, iar ei râd şi „fac mişto” de noi. Nimeni nu ia atitudine în faţa miştocarilor, care de multe ori îşi continuă pledoariile şi-n alte cercuri ale societăţii.
Se spune că în fiecare zi, când pleci de-acasă trebuie să te îmbraci cu o armură nevăzută. Să te înarmezi cu răbdare, cu calm şi multă înţelepciune pentru a putea lupta împotriva prostiei miştocarilor. Prin intermediul „miştocărelilor”, ei vor să-şi ascundă lipsa de cultură, diletantismul, neputinţele şi mediocritatea în care se bălăcesc precum lipitorile într-o băltoacă stătută.
Dumitru Ţimerman