Dan Gavrilescu, fostul mijlocaş al Olimpiei şi-a încheiat conturile cu Şoimii din Pâncota şi s-a întors la Satu Mare. Acesta a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări despre cum a fost aventura arădeană, dar şi despre planurile sale de viitor.
– Sezon încheiat pentru tine. Cum s-a terminat aventura de la Pâncota?
Bună ziua. Da, sezon încheiat puţin înainte de termen şi fotbalistic şi contractual. Fotbalistic din pacate, înainte de termen, prin acea eliminare stupidă din meciul cu Vâlcea. A fost prima din cariera mea la nivel profesionist şi o regret enorm, mai ales pentru că mi-am lăsat echipa în 10 când poate aveau mai mare nevoie de mine, de asta îmi pare cel mai rău, pentru că eu sunt un jucător de echipă, dar până la urma colectivul a dat dovadă de voinţă şi caracter şi au suplinit cu brio lipsa mea. Nici n-aş putea să-l numesc “sezon”, pentru ca am jucat doar şapte meciuri din zece posibile, cu pauze între etape. E greu să-ţi intri în formă,e greu să dai randament aşa. Te pregăteşti patru luni ca să joci o lună. S-a încheiat şi contractual deşi mai aveam de luat 3 salarii până la final, însă am dorit să vin în ajutorul conducerii şi le-am propus să reziliem de comun acord să nu mai stau aiurea pe acolo cu casă şi masă, dacă nu puteam fi de folos fiind suspendat trei etape. Plus că, nu am mai rezistat psihic să stau acolo, a fost o experienţă din care sunt convins că am învăţat multe.
– Se pare că situaţia de acolo nu e atât de roz pe cât pare…
– Eu am ştiut de la început că merg la o echipă cu greutăţi, ultima clasată, echipă mică, fără experienţă la nivelul ligii a 2-a. Însă nu m-am dat în spate pentru că aveam şi am un respect deosebit faţă de această echipă, fără ajutorul căreia eu nu evoluam cu echipa Olimpia Satu Mare în liga a 2-a niciodată! Odată ajuns acolo am avut parte de un mic şoc. Financiar eu pot să spun că am ieşit bine, însă nu mereu partea materială îţi dă şi satisfacţia sufletească majoră. Situaţia pare roz, pentru că aşa a fost scoasă în relief de către conducere presei până acum. În realitate situaţia e dificilă. Domnului Piros îi place să iasă mult în presă, să discute cu ziariştii, ţine la imagine, un lucru foarte bun de altfel, îl admir pentru asta, dar în schimb jucătorilor le dă ton de ocupat sau le respinge apelurile când este sunat pentru diferite probleme. Conduce şi o companie, pe undeva e de înţeles, pe de altă parte nu. Oricum orăşelul Pâncota şi comunitatea pâncotană e de admirat şi de dat exemplu pentru eforturile care le-au făcut să susţină această echipă în eşalonul secund. Modul domnului Piroş de a relaţiona cu jucătorii şi condiţiile de pregătire sunt însă departe de minimul necesar eşalonului secund. Am pomenit de domnul Piroş pentru că dânsul este numărul 1 în club. Fără dânsul nu se mişca un ac. Este destul de dificil să menţii o armonie în relaţia cu dânsul. E greu să te adaptezi dacă nu eşti localnic. Ca dovada că niciun jucător venit de la o echipă mai sonoră nu a reuşit să exceleze sau să facă diferenţa. Sunt convins însă că domnul Piroş are capacitatea necesară de a pune pe făgaşul normal toate neajunsurile care apar. Nu aş dori să aprofundez, cei care sunt la echipă ştiu bine ce se întâmplă acolo. Sper din suflet să aibă continuitate, rezultate, sezonul viitor să se claseze pe o poziţie superioară. Acei jucători şi staff-ul tehnic chiar merită asta şi ţin să-i salut pe aceasta cale şi să le doresc mult succes! Le mulţumesc şi antrenorilor care i-am avut, Dan Cuedan şi Ionuţ Popa, de la fiecare am învăţat câte ceva bun şi folositor.
– Ai fost atacat în presa arădeană de preşedintele Piroş. Cum comentezi?
– Ehh, atacat… N-aş putea spune asta. A fost o declaraţie a domnului Piroş, după eliminarea din meciul cu Vâlcea, probabil la nervi se gândea că va trebui dânsul să platească amenda respectivă de 2500 de lei şi a facut o afirmaţie presei. Până la urmă am plătit-o eu, pentru că aşa e normal, etic şi moral, “domnia şi prostia” se plătesc. În cazul acesta am plătit “prostia”. Am lăsat prin plecarea mea cuantumul a trei amenzi de care tot pomenea prin presă, ca să fie liniştit. Ca să revin, mai exact, dânsul a spus că primise numai referinţe bune despre mine la sosirea mea la echipă, însă într-un final se pare că s-a înşelat în privinţa persoanei mele. De unde trag concluzia că totuşi, pe unde am umblat am făcut ceva bun şi folositor. Comparativ cu ce a auzit despre mine, eu am auzit cu totul alte lucruri despre dânsul la sosirea mea acolo şi toate s-au adeverit. Dar din bun simţ şi pentru că este un om încercat de greutăţi în urma anevrismului suferit cu puţin timp în urmă nu doresc să-i pricinuiesc supărare, sunt convins că are multe altele pe cap, ca atare n-am să intru în detalii. În fine, ar mai fi multe de zis, alţi jucători de acolo probabil ar fi mult mai în măsură şi îndreptăţiţi să vorbească, eu am fost doar în trecere…
– Este posibilă o revenire din sezonul viitor acasă, la Olimpia?
– Doar ce am plecat, nu cred să le fie dor de mine atât de repede. Nu mi s-a propus nimic. Sunt totuşi măgulit de telefoanele pe care le primesc sistematic de la domnul Gurzău Ioan, care este un apropiat al echipei Olimpia şi cu care am mai colaborat când jucam la Şimleu Silvaniei. Momentan, în condiţiile actuale, e aproape imposibil să revin la echipa mea de suflet, Olimpia. Mă bucur că şi-au îndeplinit obiectivul, acela de a intra în play-off. Le doresc mult succes în continuare. Vom vedea ce ne rezervă viitorul.
– Ce vei face mai departe? Unde te vom vedea jucând de la toamnă?
– Momentan mă pregătesc să-mi operez deviaţia de sept care o aveam în plan de ceva vreme, iar după recuperare, voi vedea încotro o apuc. Am tot neglijat sănătatea în ultima vreme şi e cea mai importantă. Am anumite discuţii cu diverşi oameni de fotbal de la diverse echipe, am lângă mine necondiţionat un om de fotbal din Satu Mare, iar cu ajutorul acestora sunt sigur ca nu voi rămâne fără echipă. Cu siguranţă voi continua la nivelul ligii secunde, însă după ultima experienţă voi analiza cu mult mai mare migală orice ofertă primesc. Sper din suflet să se aşeze lucrurile în liga secundă şi implicit în fotbalul românesc, pentru ca direcţia în care merge fotbalul deocamdată, e una tragică.
Daniel Chiorean
