Legenda principelui Rákoczi şi iubirea lui pentru una din zânele din Cămara Zânelor



Legenda 1

O tulburătoare legendă transilvană, însă mai puţin cunoscută, îi are ca protagonişti pe principele Francisc Rákoczi al II –lea şi o frumoasă oşeancă, pe numele ei Dara, refugiată în tainicul ungher al Cămărzanei (Cămara Zânelor) şi care potrivit legedei ar fi fost ea însăşi o zână. Din iubirea lor se va naşte Vilma, protagonistă la rându-i a celebrei legende din Cetatea Ardudului.

Era pe la sfârșitul veacului al XVII- lea de la nașterea Domnului, când s-a nimerit pe lângă Cămârzana principele neinscăunat al Transilvaniei , Francisc Rákoczi al II -lea.

A ajuns in Cămara Zânelor , dar nu cu gânduri de nuntire , ci ca să se ascundă de vrajmașii săi , oastea Casei de Habsburg ,cu care se lupta ca să-și recapete coroana strămoșească.Lui Rákoczi acea vale i s-a părut o binecuvântată gură de rai, străjuită de munți inalți cu păduri de nepătruns. Acolo iși făcură tabăra principele si oștenii săi, ca sa-și dea o clipă de răgaz.

Legenda 3

Un loc locuit de Zâne , locul unde se vorbea că s-au adunat toate frumoasele din ,,ţara de dincoace de Carpați , de frica năvălitorilor turci , ca să nu cadă de batjocura păgânilor. Erau atât de mândre , femeile măiestre cu puteri fermecate de aceea li se spunea ,,Zâne”!! Rákoczi nu luă in seamă aceste legende ,de aceea când o intâlni pe frumoasa Dara, nu o socoti decât o femeie foarte frumoasă.

Treceau insă zilele, iar acum oastea lui zăbovea in Camara Zânelor mai mult decât era planificat , căci din clipa in care o văzuse pe Dara nu-și mai putea lua ochii si gândul de la ea…si de fiecare dată tot mai frumoasă i se părea. Erau dese clipele când se bucurau unul de altul deși fata la inceput stătuse in cumpănă , dar prințul era prinț, iar portul lui si vorbele lui alese au biruit indărătnicia Darei… desi ochii ei erau uneori invăluiți de tristețe la gândul că cedând iubirii si-a pierdut ,,darurile” de zână cu care fusese hărăzită la naștere.

Legenda 4

Așa trecură zilele si nopțile până când principele a trebuit să plece nemaiavând altă cale, deoarece puterea dușmanului devenea tot mai mare. Dara l-a lăsat să plece: fără lacrimi, fără rugăminți, doar cu o tristețe de moarte in ochii ei albaștri umbriți de negre presimțiri.Prințul a dat pinteni calului si jură ca se va intoarce pe sufletul lui nemuritor. Trecuse aproape un an de când a părăsit Cămara Zânelor principele Rákoczi. ,,S-au reaprins rugurile in Transilvania”… cu multă jale au mistuit oameni nevinovați” scriau cronicile acelor vremuri. Cu greu scăpă principele dintr-o prinsoare din Cetatea Vienei. Atunci iși aminti de Dara , un gând nu ii dădea pace si porni spre Munții Oașului in goana calului alături de Attila , credinciosul lui oștean…Cum se apropia groaza ii cuprindea sufletul…un fum negru se ridica in văzduh. Rákoczi găsi un boț de cârpe in care luceau niste ochișori si de unde se auzea un scâncet Ieși din căsuța mistuită de flăcari si incredință sufletul mic slujitorului său , Attila. Se intoarse in flăcări incercând să o scoată pe Dara…era doar un trup ars…chircit de durere. Nu mai era nimic de făcut.

Legenda 5

Principele luă botul de cârpe din mâinile lui Attila , șterse chipul micuț cu mâneca tunicii si porni spre Cetatea Ardudului….era fata lui , rodul iubirii sale cu Dara , zâna ce și- a sacrificat nemurirea din prea multă dragoste pentru el.

Si uite aceasta este doar prefața legendei fetei lui Rákoczi din tunelurile Cetătii Ardudului…

Sursa: Sweet Home Transilvania

Nicolae Ghișan

Legenda 2





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts