Rodica Scutaru Milaş, între viaţă, pictură şi cărţi!



Lansarea cărţii fostului meu elev Tărţan Vasile, de data aceasta la filiala clujeană a Uniunii Scriitorilor din România, mi-a prilejuit cunoştinţe cu valoroşi scriitori din centrul cultural al Transilvaniei. Majoritatea şi-au tipărit cărţile la frumoasa editură “Ecou Transilvan”, condusă de Nadia Fărcaş, o inimoasă şi autoritară fiinţă, care prin tot ceea ce face adună scriitori în jurul ei, nu-i împrăştie! Am cunoscut-o înconjurată de poeţi, pictori, scriitori, oameni de muzică, făcându-ne pe noi, sătmărenii, să ne simţim ca acasă. Îi mulţumesc pentru sprijinul dat tinerilor condeieri sătmăreni, pentru participarea la lansarea volumului semnat de Tărţan Vasile, lansare televizată de NVTV şi încheiată cu un program coral de excepţie. M-au impresionat cuvintele rostite de poeta, bine cunoscută a Clujului, Dna Rodica Scutaru Milaş, cuvinte de aleasă preţuire a versurilor din cartea lui Vasile Tărţan. A ales poezii din volumul pe care le-a interpretat cu o trăire sufletească cu totul aparte, dovadă că a pătruns fiecare vers.

Am primit de la Rodica Milaş două cărţi minunate, cu traducere din limba română tot de Eugen Cojocaru. Ambele cărţi au văzut lumina tiparului la Editura “Ecou transilvan” în 2014 şi, respectiv, 2016. Interesant că ilustraţiile de pe copertă şi cele din conţinutul cărţii sunt tablouri excelente realizate de autoarea cărţii, Rodica Scutaru Milaş. Poeziile d-nei Milaş sunt o invitaţie la savurarea a tot ce este demn de reţinut în astă lume. Pot spune cu siguranţă că Rodica Milaş este dotată cu talent şi cu o energie ieşită din comun manifestată nu numai în domeniul literar şi artistic, ci şi în viaţa de toate zilele. Rodica Milaş este un om adevărat, cu caracter frumos şi un bun prieten al iubitorilor de poezie şi pictură. Spune în “ O clipă doar“: “Vă las să savuraţi acum/ Amare trâmbe cu mult fum./Năluci… Fantome…Spectre…Glasuri…/ E totul doar o nălucire,/O clipă doar de strălucire/ ce piere într-o risipire,/ într-o clipire de privire…/”.

Citindu-i poeziile, mi-am dat seama că Rodica Milaş are modestia în sânge, dovadă cărţile scrise de ea prin care o atestă poate mai mult decât alţii, că omul inteligent este şi modest, dar şi că bunul simţ cu care s-a născut l-au călăuzit toată viaţa de până acum. Şi o va călăuzi mereu pe Rodica Milaş, ea demonstrându-ne tuturor celor ce o cunoaştem – inclusiv prin cărţile sale – că omul sfinţeşte locul şi în poezie. Multe din poezii sunt o adâncă rugă înălţată spre Domnul, prezentând pământul acesta bun şi curat dăruit cu de toate, a născut şi naşte mereu şi mereu asemenea oameni. Ei sunt veghetorii noştri: “Doamne, / strălumina pe care/ Tu ai tăinuit-o/ În firida unei clepsidre/ am golit-o/ şi o beau/ Să nu mă mai gândesc/ c-am rămas cu noaptea”.”În firida unei clepsidre”.

Ce drum de lumină – de la învăţătura părintească la cea scriitoricească şi presărate cu umbre de penel cu tot ce înseamnă spectrul solar, culegând, cu nesaţ şi trudă, lumina din cărţi. Am răsfoit atent o carte semnată de Rodica Milaş şi am constatat că este oglinda realităţii, un moment al adevărului împărtăşit ca imbold şi altora, este un document al timpului sufletului ei. Cartea ei intră în retorica de zi cu zi a autoarei şi se doreşte drept rechizitoriu la ceea ce ne aşteaptă dacă nu veghem cu mintea şi înţelepciunea noastră. De ce să nu recunosc, versurile autoarei incumbă o poetică a melancoliei, înnobilată cu prilejul tristeţii, al omului conştient de trecerea lui, privindu-şi cu seninătate oglinda sufletului, pus faţă în faţă cu el însuşi. Ea simte acut trecerea implacabilă a timpului. Este Rodica Milaş o pasiune a spiritului poetic prin care intuieşte bariera dintre bine şi rău. Ce poate fi mai sfânt şi mai curat, mai înălţător decât crezul poetului? Dăruirea propriului neam!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts