Voicu D. Rusu aduce o carte minunată făcând lumină în “Nocturna Bibliotecilor”!



Iată că, fără un sediu propriu, Biblioteca Judeţeană ţine pasul cu cele din România şi se prezintă frumos la tradiţionala “Nocturna Bibliotecilor”. Şi o face pentru a 8-a oară. O face cu o pregătire temeinică, cu porţile larg deschise pentru oaspeţii ce-i vor trece pragul. Invitaţia directoarei Lacrima Istrăuan este pornită din inima sa, la unison cu cele ale slujitorilor acestei minunate instituţii. Sigur, programul acestui eveniment din 29 septembrie este atât de îmbietor, încât orice om, puţin stropit de cultură, va fi prezent la cel puţin o acţiune din cele 15-16 programate, aproape toate legate de carte. Căci fără carte, nu putem vorbi de cultură. Doamne, ce activităţi frumoase oferă în această seară o instituţie de primă importanţă a judeţului. M-au impresionat multe dintre activităţi şi amintesc câteva: Minirecitalul de muzică pop-rock, Raftul cu iniţiative, Minirecitalul de muzică uşoară, Lansare de carte (Tuzson Edit), Minirecital de arii din opere celebre, Confesiunile cărturarului (Gh. Gheorghiade), Cântece de şemineu, Poezie în amurgul de toamnă, Minirecital de muzică populară etc. Un moment aşteptat de toţi oamenii de cultură şi… mai ales de presă, îl oferă Voicu D. Rusu, cu o frumoasă carte, profund autobiografică, o carte în care autorul se regăseşte în fiecare expresie, rând sau pagină. Este o aleasă destăinuire sufletească a trăirilor intense de-a lungul anilor trăiţi, până acum. O carte proaspătă, editată de Editura “Inspirescu”, intitulată semnificativ “Nisipul clepsidrei sparte”, cu povestiri adevărate, trăite aievea de autor, încât cele 25 de povestiri parcurg, emoţionant, fragmente din viaţa sa, destul de zbuciumată. Cei care-l cunoaştem pe Voicu, trăim alături de el clipe care au pus pecete pe sufletul lui sensibil.

Eu consider că sunt unul dintre cei care pot afirma că-l cunoaşte atât de bine, încât, citind povestire după povestire, în multe părticele am fost şi eu părtaş. Începând cu minunaţii săi părinţi, care i-au făcut lui Voicu drumul temeinic bătătorit, spre o educaţie cu totul aleasă, începând cu întoarcerea tatălui său din război, cu evenimentele ce au urmat (Moartea lui Stalin, perioada înscrierilor forţate în CAP, cea de director de şcoală a tatălui, mutarea la oraş, anii de studenţie cu viaţa destul de grea, plus legea prin care apăreau “decreţeii” , căsătoriile forţate pentru a putea termina studiile, vacanţele studenţeşti ale autorului, aspecte din politică în perioada lui Dej, întâmplările cu badea Vasalica etc). Un capitol aparte, realizat ca martor şi participant la evenimentele din Satu Mare, îl constituie cel al “revoluţiei”, cel al scoaterii primului ziar al democraţiei. Mi-au plăcut şi m-au impresionat povestirile în care sunt părtaş, chiar cele legate de prima întâlnire a lui Dumitru cu fratele său întors, în vizită, din America, plecat încă din 1912, fraţi care s-au văzut şi s-au recunoscut ca fraţi adevăraţi.

L-am însoţit pe Voicu în zona românească a Zakarpatiei, la tipografie şi în satele cu oameni ce se exprimau greu în româneşte, dar care simţeau româneşte. Încercările lui Voicu de a scoate ziar românesc pentru ei au fost zadarnice. Povestirea este plină de haz, de interes pentru a afla adevăratul sens al cuvintelor şi expresiilor folosite de gazdele noastre. Cât de emoţionantă este povestirea întâlnirii tatălui lui Voicu, pe nişte coclauri greu de parcurs cu foştii camarazi de pe front!

Printre rânduri, aflăm şi momentele grele din viaţa lui Voicu. Au existat oameni de rea credinţă care au depus declaraţii false pentru a-i face rău printr-o serie de anonime lansate securităţii.

Povestirea cu Vanea din Jurilovca ne duce în Deltă, cu păţanii ciudate, cu oameni de mare calitate. Finalul ne duce spre “finalul” trist al soţiei lui Voicu, răpusă de o boală galopantă, cu o operaţie incredibilă, părtaş fiind propriul fiu, medic chirurg. Trist!

De ziua lui Voicu, toţi ai lui îi sunt în jur şi-i cântă “Moşule, ce tânăr eşti!”, şi Voicu se preface că-i crede. Pentru noi, Voicule, eşti mereu tânăr şi te admirăm pentru tot ceea ce faci, iar prezenta carte este de mult curaj! Nisipul clepsidrei tale se scurge dar nu se sfârşeşte!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts