Domeniul Ardudului şi invaziile de lăcuste care au pustiit regiunea



Erdõd vára

Din Monografia Oraşului Ardud aflăm că la 1566 domeniul e înscris cu 59 de localităţi din care 6 notate porţiuni, în frunte cu târgul (oppidum) Beltig, la 1569 însă, sunt notate ca târguri şi Oar şi Ardudul. Restul sunt sate. La această dată(1566) domeniul se aratălovit greu de turci, dar şi de alte calamităţi.

Se vede aceasta mai întâi din numărul ridicat al sesiilor (lot de pământ) pustii, care e de 206. La unele sate numărul sesiilor pustii se apropie sau chiar întrece pe a celor locuite. În Hurez, de exmplu, sunt înscrise 10 sesii pustii faţă de 19 locuite şi exemplele sunt nenumărate. Lovit de turci în mod deosebit se prezintă înainte de toate târgul Beltiug. El nu are înscrise sesii pustii, dar târgul e ars, populaţia e fugărită şi s-a întors numai în parte, în număr de 66. Menţionăm că în această perioadă târgul Beltiug făcea parte din „Domeniul Ardudului”, împreună cu alte sate.

Gerăuşa a fost întreagă arsă de turci , la fel satul Hodişa a fost iarăşi arsă de turci “Că nimic şi nimeni n-a mai rămas, nici un om măcar. Înainte au fost 10 coloni şi un libertin, au revenit trei şi libertinul care rămaşi pe drumuri au lucrat la tăiat lemne pentru foc, în schimbul cazării şi mesei la Cetatea din Ardud, unde au fost primiţi şi alţi pribegi rămaşi fără case şi bruma de avere. Dar nici după prăpădul rămas în urma invaziei turce, iobagii nu au fost scutiţi de dări”.

Această contribuţie a strungii şi vacii (vită de 3 ani) se numea „TRETINĂ” care este reprezentată în urbariul din 1569. De tretină n-a fost scutită nici localitatea Ardud (sediul domeniului), ba din contră Ardudul trebuie să dea în plus şi un anumit număr de legături de cânepă (mănuşi) după cum o cerea nevoia.

Ardud 2

În popor se vorbeşte că o nenorocire nu vine niciodată singură, astfel după ordonanţa Certa Puncta şi taxa capului, peste săracii Codreni din Plasa Ardudului în 1780 a năvălit o invazie de lăcuste, care a cotropit toate culturile, chiar şi pădurile de o parte şi alta a Codrului. Erau atât de multe (combaterea lor se făcea cu metode arhaice) încât fiecărui cetăţean îi revenea obligaţia săstrângă şi să ardă un sac şi jumătate de lăcuste, iar proprietarii de vii din Ardud şi Viile Satu Mare trebuiau să pună la dispoziţia autorităţilor locale aparatele de stropit vie pentru combaterea lăcustelor. În această perioadă s-a format şi un comandament operativ la Ardud în vederea limitării, înaintării valului de lăscuste spre localităţile din jur şi chiar a oraşului Satu Mare.

Dacă invazia de lăcuste din 1780 a venit din partea Codrului, a doua invazie de lăcuste catastrofală din anul 1782 a migrat din sens invers, adică de pe lunca Someşului spre zona Ardudului respectiv zona Codrului. În documentele vremii se spune că erau atât de multe încât se întuneca zarea (cerul) când apăreau stolurile de lăcuste. Combaterea lor se făcea ca la prima invazie cu metode rudmentare şi în final strângerea şi arderea lor în afara localităţii, datorită faptului că acestea prin ardere emanau un miros insuprotabil. Dacă primul val a fost oprit în împrejurimile Ardudului, cel de-al doilea val a traversat localitatea înaintând spre dealurile Codrului.

Ardud 4

În urma lor a rămas totul pârjolit, culturile de cereale, grădinile, viile, păşunile şi pădurile. Din documentele vremii aflăm că populaţia de lăcuste călătoare „lăcusta migratoare Rossica”, provine din Delta Dunării, stabilite în „Lunca Someşului” găsind aici condiţii prielnice pentru perpetuarea speciei. Urmările acestei adevărate catastrofe nu au fost greu de anticipat, urmând foamete şi sărăcie lucie. L[custele au migrat în toate localităţile de pe Valea Someşului, începând de la Valea Vinului spre Sătmar şi în continuare devastând zona Codrului şi zona Craznei.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts