Flore Pop vine cu “Demonul amiezii şi alte poeme”!



Răsfoind cu mare atenţie volumul de versuri semnat de cunoscutul poet Flore Pop din Cluj Napoca, intitulat “Demonul amiezii şi alte poeme”, un titlu îndrăzneţ şi… destul de pătimaş, mi-am adus, cu plăcere, aminte că în 2000 am scris despre cartea de debut a poetului, apărută la “Echinox”, tot cu un titlu îndrăzneţ “Stare de veghe”. Prezentul volum, ca şi cel din 2011 “Odihna scării”, înmănunchează sute de poeme, frumos ilustrate cu fotografii ale unor reuşite, chiar reuşite tablouri, realizate de Doina Mihăilescu, George Mircea şi Andrada Damianovskaia. Minunată această editură “Echinox”, alături de cea de a doua “Şcoala Ardeleană”.

Personal l-am cunoscut pe Flore Pop, în 8 septembrie 2017, la sediul Filialei din Cluj a USR, unde am realizat o emisiune televizată pentru NVTV. Mi-a făcut plăcere să-l cunosc şi să-mi dau seama că poetul dovedeşte o complexitate a profilului său profesional, este cel ştiut de mine ca un cunoscut poet, dar şi un talent incontestabil. Flore Pop, prin profilul său uman şi prin tot ceea ce scrie este un om de onoare. Între definiţia profesională şi cea umană, gândul meu îmbracă sensurile poemelor sale, atât de profunde. În cele două volume care însumează 360 de pagini, Flore Pop uită, de multe ori, că se află într-o lume care, din când în când, pare să-şi piardă reperele fundamentale. De aceea, autorul se remarcă prin constanţă şi fermitate în valorile pe care le-a definit ca fiindu-i ghid de conduită nu numai în scris, ci şi în viaţă. Îmi plac astfel de oameni şi Flore Pop este un model, chiar şi pentru cei ce ne conduc în această gâlceavă, ură, duşmănie şi dispreţ faţă de valorile ce ne înconjoară. Citind poemele lui Flore Pop, te duce gândul la priveliştea nocturnă a copilăriei, la viziunile, la oamenii de atunci care se bucurau la fiecare răsărit de soare.

Întunericul devine o obsesie :”Un automobil străbate întunericul ca un cuţit de măcelar-ceaţa,/ Farurile puternice sperie iepurii de pe arătură, abia ieşiţi/din adăposturi la lăsarea întunericului. Un lăsat în briza depărtată/sună ca o descărcare… scrâşnită de baterii.”

Poezia lui Flore Pop surprinde tot ce ar duce la ratarea naturaleţii, a elementelor de stabilitate ale lumii, care îi dădeau făgăduinţa veşniciei : cerul, aripile, roua, păsările: “Aceasta e partea cerului, clamează un filozof, noi nu avem acces la ea pentru că ne-am născut fără aripi, sau ni le-au tăiat, din pură prevenţie…” (“Comodat”)

Luciditatea poetului sancţionează efemerul, realizează recursuri de angajare în destinul existenţei şi naturii : “Un singur gând nu a fost scris încă pe foaia albă/a omenirii. Sau nu a fost luat în seamă. Cel al/dispariţiei. Al ultimei posibilităţi. Al extincţiei.”/ (“Un singur gând”)

Poetul Flore Pop rămâne un înzestrat născocitor de peisaje elaborate minuţios, în care se contemplă pentru a se înţelege pe sine, chiar dacă nu foloseşte detaliul copleşitor şi agresiv, ca în “Toamnă de sacâz”: …”Şi privirea gâzelor din jur e de sacâz, hârşâită, neclară, totul se roteşte a sfârşit… al jindului”.
Poetul, totuşi, nu e nostalgic, el inventează şi continuă un miraculos aparte. Imaginaţia lui este de o eleganţă fastuoasă. Ideea, parabola, eticul se exprimă la Flore Pop prin reprezentări de o concreteţe insinuantă, el trăind grija existenţei. În “Îndemnul apostolului”- crede şi cercetează! Astfel cu un suflu proaspăt căutăm Împărăţia, cu elanul tinereţii regăsite, / Tineri încă şi în ale cunoaşterii…/.

Poetul este un vizual în raporturile cu lumea şi cu divinitatea, cu realitatea exterioară, cum ar exista legi ale unui alt simţ :” Fereşte-mă de scrâşnet şi veşnica plângere, Doamne,/ Un poem pe zi mi-e doar rugăciunea…/ Nu proza grijilor cotidiene/… Singură, mă obligă, rugăciunea de mâine, / Doar ea îmi sporeşte apropierea de Domnul”.

Oricum, Flore Pop rămâne, ca şi titlurile sale de volume, un semnificativ, ceva ce relevă un om tulburător, oracular şi grav. Cartea lui, în general, este cea a unei voci lirice mereu în alertă. Cartea din 2016 este esenţială în biografia sa literară şi un imbold de regăsire a sinelui prin mântuire. Este profesiunea sa de credinţă şi volumul o adună în poeme ca să nu se uite! Flore Pop este un îndrăgostit teribil de verbul limbii române, este un truditor pe ogorul poetic şi recomand cititorilor prezentului material să-şi procure volumele acestea scriind pe adresa : B-ul Muncii 2/3, bloc P1, sc. 1, ap.5 – Cluj Napoca. Dacă ar fi în Satu Mare, ar fi invitat la emisiunea televizată “Oameni şi Fapte”, el fiind omul care face fapte bune pentru cei mulţi. Poezia este una din faptele mari ale omenirii, de când e lumea şi pământul! În ea, în poezie, Flore Pop transcrie tristeţea şi melancolia tăcerii şi condiţia omului dintotdeauna!

Teodor Curpaş





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts