Nu am scăpat de mult de epidemia de Covid -19 că suntem pe cale să intrăm într-o epidemie de variolă a maimuței (monkeypox), o boală infecțioasă virală. Poxvirusurile se transmit în mod direct sau indirect de la animale la om, iar comparativ cu alte virusuri, au un grad crescut de rezistență în mediu uscat și la temperaturi ridicate, ceea ce le face să persiste perioade lungi de timp pe suprafețele/ în materialele infectate. O campanie de vaccinare la nivel mondial a avut ca efect eradicarea variolei la oameni în anul 1980. Această boală contagioasă cauzată de virusul variolei se transmitea cu ușurință pe cale respiratorie și avea o rată a mortalității de circa 30%. Ultimul caz cunoscut de variolă a apărut în 1977, trei ani mai târziu, boala a fost declarată oficial eradicată.
Sporadic, boala a apărut și în alte regiuni, însă au fost episoade izolate, având cauze cunoscute. Spre exemplu, în 2003, Centrul pentru Controlul Bolilor din Statele Unite ale Americii a raportat cazuri de variola maimuței la om prin contact strâns cu animale de companie, mai ales rozătoare. La vremea respectivă, mamiferele de mici dimensiuni ajunseseră în SUA prin import de animale vii din Ghana și au fost identificate ca o sursă probabilă a răspândirii virusului. Virusul nu s-a transmis și interuman, astfel încât nu s-au înregistrat decese.
Și totuși în anul 2022 au reapărut noi cazuri de variolă a maimuței iar cel mai interesant lucru este faptul că nu toate persoanele diagnosticate cu variola maimuței au călătorit în țări unde boala este endemică!
Variola maimuței se transmite prin contact direct prelungit cu o persoană infectată cu acest virus. Virusul responsabil de apariția bolii poate pătrunde în organismul gazdei prin pielea lezată. Tractul respirator, ochi, nas, gură, contact cu fluide corporale infectate. Dar se pare că nu este o boală extrem de periculoasă. Perioada de incubație a variolei maimuței este, de regulă, între 6 la 13 zile. Uneori poate varia de la 5 la 21 de zile. Cazurile de variola maimuței au debutat spontan în mai multe țări din diferite regiuni. Variola maimuței are manifestări ușoare. Majoritatea pacienților infectați se recuperează în câteva săptămâni, fără tratament. Virusul raportat în Regiunea Europeană este varianta vest-africană. Aceasta este fatală pentru aproximativ 1 din 100 de persoane infectate.
Nici nu bine ne obișnuim cu o boală veche, dar care reapare dintr-o dată, că o altă boală eradicată acum 40 de ani, și anume Poliomielita își face simțită prezența tocmai la Londra unde au fost depistate mai multe cazuri de poliovirus - virusul care provoacă boala. Este pentru prima dată în aproape 40 de ani când transmiterea virusului este detectată în Marea Britanie. Nu au fost raportate cazuri de poliomielită, dar șefii din domeniul sănătății au lansat o anchetă în rândul persoanele infectate. Se fac cercetări în șase cartiere din nordul și estul Londrei. O anchetă serioasă este în curs de desfășurare în urma descoperirii virusului după testarea de rutină a fecalelor de la stația de canalizare Beckton. Se crede că un număr mic de persoane din nordul sau estul Londrei - probabil o familie extinsă sau persoane care se cunosc între ele au virusul.
Poliomielita este o boală infecțioasă produsă de virusul poliomielitic și există 3 tipuri de virus polio (tip1, 2, 3). Boala este de o gravitate deosebită prin mortalitatea indusă dar şi prin handicapurile motorii pe care le lasă pe viaţă. Culmea că la noi în țară ultimul caz de poliomielită a fost în anul 1992.
Poliomielita sau paralizia infantilă este o boală virală, infecțioasă, produsă de virusul poliomielitic care poate determina paralizie, dificultăți de respirație și chiar deces. Există trei tipuri de virus polio (tip1, 2 ,3) care infectează cu predilecție copiii sub 5 ani, dar sunt numeroase cazurile între 4-15 ani.
În 1955, a fost inventat un vaccin și a fost introdus pe scara largă. Datorită eforturilor globale, poliomielita a fost eliminată din emisfera vestică până în 1994 și a scăzut considerabil la nivel mondial. Cazurile cauzate de poliovirus sălbatic au scăzut cu peste 99% din 1988, de la aproximativ 350 000 de cazuri atunci, la 33 de cazuri raportate în 2018.
Majoritatea infecțiilor cu poliomielita sunt asimptomatice. In doar 1% dintre cazuri, virusul pătrunde în sistemul nervos central (SNC) prin fluxul sanguin unde infectează și distruge de preferință neuronii motori ai măduvei spinării și creierului, provocând slăbiciune musculară și paralizie acută flască. Unul din 200 de oameni dezvoltă paralizie incurabilă după infecție. Au fost identificate trei serotipuri de poliovirus: poliovirus tip 1 (PV1), tipul 2 (PV2) și tipul 3 (PV3). Deși toate cele trei serotipuri sunt extrem de virulente și produc simptome similare, PV1 este cea mai comună formă și cea mai strâns legată de paralizia cauzată de poliomielită. Poliomielita este foarte contagioasă și se răspândește ușor de la o persoană la alta. In zonele endemice, virusul sălbatic este capabil să infecteze aproape întreaga specie umană. Forma asimptomatică: Majoritatea persoanelor care se infectează cu poliovirus (aproximativ 72 din 100) nu vor avea niciun simptom vizibil. Forme simptomatice: Infecțiile cu poliomielită care provoacă simptome sunt clasificate ca: poliomielita abortivă (ușoară), poliomielita neparalitică (gravă), poliomielita paralitică (severă). În această formă ușoară de poliomielită, majoritatea oamenilor au simptome asemănătoare gripei, cum ar fi: durere de gât, febră, oboseală, dureri musculare, greață, anorexie, vărsături, dureri de cap, dureri abdominale, iritabilitate, insomnie sau somnolență.
Aceste simptome apar la 3 până la 5 zile după expunerea la virus la 1 din 4 persoane (sau 25 din 100) infectate cu poliovirus, apoi dispar de la sine.
Vaccinarea împotriva poliomielitei este introdusă în calendarul național de vaccinare din anul 1956. Până în anul 2008 s-a administrat în România vaccinul polio oral (VPO, vaccin viu atenuat), iar din 2009 a fost înlocuit cu vaccinul polio injectabil (VPI, vaccin inactivat). Administrarea vaccinului polio injectabil (VPI) are un număr extrem de limitat de contraindicații și efecte secundare reduse, ceea ce îl recomandă ca un vaccin sigur.
Privind așa și judecând după ce se întâmplă, aș spune că al III-le-a război mondial a început în Decembrie 2019 printr-un război chimic, a continuat cu un război economic, alimentar, apoi războiul militar din Ucraina. Chiar dacă nu este fizic un război pe întreaga planetă, din păcate războiul din Ucraina cu consecințele lui îl simte întreaga lume. De la scumpirea carburanților, energiei, la scumpirea alimentelor, materialelor de construcții, a vieții în general până la crizele alimentare și toate crizele materiilor prime care sunt sau se anunță pe viitor. Clar este un război extrem de complex. Sperăm să se încheie acest război mondial și să ne revenim la normal din punct de vedere al sănătății, al economiei, al vieții în general.
Răzvan Govor
