De Ziua Armatei Române, la Satu Mare am văzut că se poate: platoul din fața statuii Ostașului Român oferă spațiu, vizibilitate și loc suficient pentru sătmărenii veniți să salute Armata Română. Mai ales pentru copii, cei care privesc cu ochii mari defilarea și poate visează, pentru prima dată, la uniforma militară.
La Carei, însă, parcă asistăm de ani buni la aceeași poveste. Sărbătoare publică, invitație pentru toată lumea, dar locurile cele mai bune rămân la distanță de omul de rând. Monumentul Ostașului Român, opera lui Vida Gheza, este în centrul ceremoniei, dar publicul pare ținut prea departe de miezul evenimentului. Discursurile, depunerile de coroane și momentul emoționant al ștafetei Invictus se văd, pe alocuri, mai degrabă de la distanță decât din mijlocul sărbătorii.
Nu-i reproș, Doamne ferește! Nici critică la adresa organizatorilor, care merită felicitări pentru expoziția din parc și pentru defilarea impecabilă. E doar o sugestie pentru edițiile viitoare: poate că dispozitivul ceremonial ar putea fi regândit puțin, astfel încât publicul să fie mai aproape de momentele care contează, fără să fie afectată siguranța sau solemnitatea manifestării.
Până la urmă, dacă îți inviți oaspeții la masă, nu-i așezi la poartă, în timp ce bucatele se servesc în sufragerie!
Ziua Armatei este a tuturor românilor. Ar fi frumos ca, la Carei, să se simtă asta și din primul rând.
