More

    Adevăr despre icoana crezurilor Monicăi Mălai!

    Pe Monica Mălai am cunoscut-o treptat, încă din 1963, toamna, când după perioada de armată, m-am prezentat, cu întârziere, la postul de la Liceul nr. 3, pe o catedră “mozaic”, aşa cum meritau cei întârziaţi. Primul om pe care l-am întâlnit a fost dna secretar şef, Monica Mălai, care mi-a întocmit actele şi m-a trecut pe statul de plată pentru “salar de instalare” de 1050 lei. Felul de a vorbi cu mine, văzându-mă aşa dezorientat şi timid, m-a impresionat. De fapt, aşa a fost toată viaţa. Acum, după ani buni, nu găsesc pe altcineva din administraţia şcolară mai ordonat, temeinic pregătit, cu răbdare faţă de dascăli, de elevi şi părinţi, mai cu bun simţ decât d-na Monica Mălai. Nu uita nimic, nu te lăsa să uiţi când trebuia să fii prezent undeva, oficial, avea un fel de a se adresa ce se deosebea de multă lume pe care am cunoscut-o! Şi, în domeniul învăţământului, am cunoscut pe mulţi din acest sector. Scrisul frumos al diplomelor, esteticul adeverinţelor eliberate, corespondenţa în general, erau excelent organizate. De ce? Pentru că şi în viaţa de toate zilele a fost la fel, iar alături de Boris, directorul cu nume şi renume, făceau o pereche de invidiat! Poate acesta este secretul unei vieţi frumoase, alături de grija deosebită pentru soarta celor două fiice! Interesant, la nunta uneia dintre ele, soţii Monica şi Boris n-au avut linişte până nu i-ar văzut pe toţi invitaţii aşezaţi şi mulţumiţi. Doamne, ce oameni de calitate!

    Şi Dumnezeu îi ia aproape de El tocmai pentru bunătatea lor. Oricum, acum când Monica “a plecat”, mi-a rămas imaginea despre un om ce nu a făcut umbră degeaba pământului, om ce a ştiut care-i problematica vieţii pusă permanent în finalitatea pe care o presupune aceasta într-o lume plină de invidie, de ură şi răutate! Şi, iată, au existat şi oameni demni de toată lauda, ca Monica Mălai (Dumnezeu s-o odihnească în pacea Sa!). Pentru liniştea intrării în moarte, viaţa – călătorie spre ea, ca şi verticalitatea petrecerii în timp şi nădejdea i-au fost ghid pentru liniştea intrării în moarte…că doar şi ea face parte din viaţă!

    Acestea au fost cuprinse, poate, în sufletul ei bun, ca un anume elan egal cu zbaterile vieţii, care te face să zbori, prin intrarea pe poarta Raiului, unde IPS Justinian îi aşteaptă pe cei buni! Poate tocmai acest sentiment îi dă putere lui Boris, prietenul meu drag, să treacă peste acest imens necaz, numit suferinţă, conturând puterea sa şi demnitatea de învingător pe care a dovedit-o atâţia ani! Eu ştiu, Boris, că toată frământarea vieţii tale, ai fost şi eşti omul care ai făcut leagăn din neputinţele celor pe care i-ai ajutat (şi mulţi au fost!), că nu te-ai lamentat, ci ai găsit detaliile propriilor eforturi în descifrarea tainelor vieţii. Mereu, alături de Monica, aţi dus profunzimea credinţei, cu oglindirea veşniciei din ea, cu măreţia duminicii din viaţa voastră, întinzându-se peste toate zilele săptămânii! Aşa aţi călătorit, mereu pe-o rază!

    Cea mai mare zestre lăsată de Monica ţie şi fiicelor o formează răspunsurile ei la provocările de zi cu zi, modul în care le-a perceput, adăugate la experienţa de părinte model. Monica a fost mereu un căutător de adevăruri esenţiale, fiind omul gospodar, mereu sincer, simplu, hotărât, percutant şi harnic în fiecare loc, moment şi problemă, oglindind în toate nuanţele muncii sale demnitate, verticalitate şi respect în limbă, în gest şi fapte. Toate aceste calităţi i-au adus admiraţie, respect, recunoaştere şi preţuire, făcând să-i simţim dorul. Este dorul celor care au cunoscut-o şi au preţuit-o! Toţi aceştia suntem lângă tine, Boris şi familia ta, fiind şi mărturie că Monica va rămâne un om al timpului său, cu modestia şi omenia sufletului său serios, aşezate într-o personalitate cu fibre tari, imposibil de răsucit şi de rupt!

    S-o odihnească Dumnezeu în Pacea Sa! Aş vrea ca rândurile de faţă să fie ecoul tuturor celor care au cunoscut-o şi apreciat-o, un “Adio!” pentru un om adevărat!

    Teodor Curpaş

    ȘTIRI RECENT ADĂUGATE