More


    Penitenciarul din Satu Mare este supraîncărcat de omenie!

    =

    Se tot vorbeşte despre închisoarea din Satu Mare în tot felul. Fiecare află câte ceva şi debitează păreri pe care le-ar dori exactităţi. Nu e tocmai aşa. Cu câteva zile în urmă m-am documentat la faţa locului, realizând trei emisiuni televizate cu directorul – comisarul şef Petru Romeo Poiană, venit de peste 20 de ani din Botoşani la Satu Mare, şi care coordonează cu mult succes o astfel de instituţie dificilă. Apoi am realizat pentru “ Glasul bisericii” două emisiuni. Prima cu părintele Florin Silaghi şi a doua cu doi deţinuţi stabiliţi de conducere.

    Am aflat multe lucruri şi încerc să le explic pentru a se înţelege bine ce înseamnă penitenciar, cine sunt deţinuţii de la Satu Mare, care este rulajul lor pe perioade, de ce este supraaglomerat, peste 180%, care sunt condiţiile de trai acolo, după gratii, dreptul la muncă şi facilităţile oferite lor raportate la comportament, la activităţile cu caracter educativ şi… multe altele. Am rămas impresionat de atitudinea directorului Romeo Poiană, una plină de demnitate, de modestie şi umanism, calităţi atât de necesare într-o astfel de instituţie.

    Spaţiul a devenit impropriu socotind cel necesar pe mp, raportat la condiţiile impuse de lege. Totuşi acolo, după poarta ce o treci cu atâta greutate şi ieşi cu şi mai mare greutate, trăiesc mulţi oameni necăjiţi, trişti, îngânduraţi şi cu regrete în suflet pentru faptele săvârşite de ei, dar cu speranţa că vor ispăşi pedeapsa administrativă şi vor reveni, ca utili, în societate, lângă familie şi colegi.
    Atât directorul cât şi preotul Florin Silaghi au fost foarte deschişi sufleteşte, văzându-i ataşaţi unei idei de a le uşura deţinuţilor existenţa, de a le întări speranţa prin care vor învinge timpul. De la cei doi deţinuţi am aflat că regretă faptele lor, că niciodată ei nu vor mai poposi într-o astfel de clădire şi-i îndeamnă pe toţi să se comporte civilizat şi fără infracţiuni de orice fel ar fi acestea! Ce sfat bun!

    Discutând cu directorul şi preotul, i-am cunoscut mai bine şi mi-am pus întrebarea: Cum în aceşti oameni Dumnezeu a aşezat suflete atât de mari, suflete care-i definesc atât de profund, atât de deplin? Mă refer la statura lor intelectuală şi spirituală care le dă valoare! Sunt amândoi ca ostaşi şi strategii care luptă pentru adevăr şi dreptate, ştiind că Dumnezeu îi apără pe cei ce slujesc credinţa şi neamul şi nu-i va părăsi niciodată. Acolo, după gratii, se descoperă talente, dovadă că înainte cu mulţi ani au pictat capela din incintă, au realizat opere de artă, tablouri remarcate pe plan naţional şi internaţional. Eu cred că este momentul, ca pe terenul pe care-l are penitenciarul ca fermă să se înceapă construcţia unei clădiri propice, având forţa de muncă necesară, dar… fără mari cheltuieli şi aşteptări ale unui ordin guvernamental. E chestie de voinţă, de necesitate şi de a înţelege că centrul oraşului nu-i pentru aşa ceva, mai ales peste drum de şcoală! Numai cu astfel de hotărâri şefii municipiului şi judeţului pot deveni personalităţi ale epocii, imprimând în conştinţele noastre drumul curat spre adevăr, frumos şi util!

    I-am privit cu atenţie pe cei doi invitaţi la emisiune, văzând izvorul cugetului şi minţii lor ca un fluviu imens ce se revarsă în minţile şi sufletele noastre. Doamne, ce greu e să lucrezi cu oamenii şi ne plângem mereu, dar să lucrezi cu o astfel de categorie? Pot spune că mă număr printre oamenii care a cunoscut, prin aceşti oameni, pe doi inteligenţi, harnici, muncitori, modeşti (calitate cu care te naşti ori nu!). Am văzut că ei au modestia şi bunul simţ în sânge şi de aceea omenia lor aduce o supraîncărcare firească pentru bunul mers al vieţii de acolo. Nu pot decât să-i felicit!

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img