16 martie 1960 – 31 martie 2022.
Două date între care s-a scris o viață plină. O viață de om, de jurnalist, de creator și, mai presus de toate, de suflet.
Au trecut patru ani de când Dumitru Țimerman a plecat dintre noi. Patru ani în care redacțiile Nord Vest TV și Gazeta de Nord Vest au învățat să meargă mai departe fără unul dintre oamenii care le-au dat identitate. Dar sunt absențe care nu devin niciodată obișnuință. Iar a lui este una dintre ele.
Nu a fost doar un profesionist desăvârșit. A fost un om care a știut să adune oameni în jurul lui, să creeze o echipă, să construiască un spirit. Indiferent de funcția pe care a avut-o, a rămas același coleg de nădejde, același om cald, implicat, prezent. A lăsat în urmă nu doar materiale, emisiuni sau articole, ci un mod de a face presă: cu respect, cu responsabilitate și cu suflet.
Născut într-o familie de oameni harnici și credincioși, în Lucăceni, și-a purtat rădăcinile cu demnitate toată viața. A fost profund legat de locurile copilăriei sale, locuri care i-au inspirat primele versuri și care au rămas mereu parte din el. A crescut cu valori simple, dar puternice — și le-a dus mai departe, atât în familie, cât și în tot ceea ce a făcut.
Drumul său nu a fost unul ușor. A pornit dintr-o zonă tehnică, lucrând la UNIO, dar chemarea către jurnalism a fost mai puternică. Și a urmat-o. Cu determinare. Cu pasiune. Cu acel curaj discret pe care îl au doar oamenii care știu exact ce își doresc. A absolvit jurnalismul la București și a devenit unul dintre pionierii televiziunii locale din Satu Mare, la Samtel, unde a fost ani la rând redactor-șef.
A urmat apoi o carieră de aproape trei decenii la Gazeta de Nord Vest și o implicare constantă în Nord Vest TV, unde și-a pus amprenta ca realizator de emisiuni. În paralel, a scris. Mult. A fost prozator, poet, autor a șase volume și al multor alte manuscrise începute. Pentru el, scrisul nu era doar o meserie. Era o nevoie.
A fost și președinte al Filialei Satu Mare – Sălaj „Anton Davidescu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, o recunoaștere firească a valorii și implicării sale în breaslă. A adunat premii, dar nu le-a purtat niciodată ostentativ. Pentru că adevărata lui măsură nu stătea în diplome, ci în respectul celor care l-au cunoscut.
Și, dincolo de toate acestea, a fost un om dedicat familiei. Un om care a înțeles că, oricât de grea ar fi viața de jurnalist, nimic nu este mai important decât cei de acasă. A iubit profund și a oferit tot ce a putut.
Pe 31 martie, când se împlinesc patru ani de la plecarea sa, colegii îl deplâng cu aceeași sinceritate. Pentru că nu a fost doar parte dintr-o redacție — a fost parte din viața lor. Din devenirea lor.
Se spune că oamenii nu mor cu adevărat atunci când pleacă, ci atunci când sunt uitați.
Dumitru Țimerman nu va fi uitat. Pentru că trăiește mai departe în fiecare rând scris cu grijă, în fiecare emisiune făcută cu responsabilitate, în fiecare gest de colegialitate autentică.
A fost ziarist. A fost scriitor. A fost mentor.
Dar, mai presus de toate, a fost OM.
Iar de acum, așa cum frumos s-a spus, scrie mai departe… în cronicile îngerilor.
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
