Iată că dincolo de strigăturile electorale dinaintea celui de-al doilea tur de scrutin al Alegerilor Prezidențiale din Franța, dincolo de show-uri, cancan-uri, de promisiuni și pronosticuri, care mai de care mai apropiate de realitate, sau fanteziste, privind alegerea viitorului Președinte al Franței, cărțile grele ale dinamicii politice internaționale sunt jucate în ritm de cazacioc, fără prea mare tam – tam mediatic și aparent fără miză internațională. Astfel, întâlnirea de la Soci dintre Vladimir Putin și Angela Merkel s-a desfășurat într-o conjunctură specială pentru Europa și pentru lume, dincolo de declarațiile de presă oficiale, reieșind câteva idei care par a sări în evidență din întâlnire.
În primul rând, întâlnirea vine după doi ani de embargou economic impus de Uniunea Europeană Rusiei, ca urmare a anexării Crimeii, dar și a intervenției nedeclarate dar susținute în ciocnirile armate din Estul Ucrainei. Acum doi ani, Angela Merkel împreună cu președintele Franței, Francois Hollande, se angajau deschis în organizarea unor întâlniri de pace și dialog, printr-un proiect numit sugestiv ”Normandia”, la care urmau să participe șefii de stat din Rusia, Germania, Franța și Ucraina, întâlniri terminate aparent fără rezultate notabile. După doi ani, partea franceză lipsește de la discuțiile organizatorice, în acest context simțindu-se autoritatea și puterea cuvântului și poziției Cancelarului german, prin îndreptățirea în a lansa discuții cu președintele Putin; Merkel subliniind că nu consideră necesară înlocuirea acordurilor negociate la Minsk, menite să ducă la reglementarea conflictului din Estul Ucrainei, pentru că: ”scopul este să ajungem în punctul în care implementarea acordurilor de la Minsk poate duce la ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei” … dar … lucrurile par încă departe de acest stadiu, din cauza faptului că ”avem opinii diferite despre cauzele acestui conflict … fiind însă de părere că întâlnirile în formatul ”Normandia” sunt cel mai bun forum de discuții de până acum”, conform Cotidianul. Prezența la întâlnirea de la Soci a lui Merkel, într-o perioadă de incertitudine privind viitorul Franței în Comunitatea Europeană, poate reprezenta și o demonstrație de putere, mândrie și autonomie politică a Berlinului, privind propria poziție din UE, dar și o mișcare de reconsiderare a pieselor de puzzle în apropierea Moscovei, pe care statul Nr. 1 din uniune ar încerca-o.
Dar iată că această reconsiderare de poziție geostrategică nu e singulară, fapt demonstrat și de a treia convorbire telefonică de la începutul mandatului, pe care președintele SUA Donald Trump şi Vladimir Putin au avut-o, marți seară, conversaţie catalogată de Kremlin drept una constructivă; moment în care cei doi preşedinţi au vorbit despre problemele la nivel mondial care necesită o soluţionare rapidă cum ar fi: reducerea tensiunilor în peninsula coreeană și consolidarea armistiţiului în Siria, cei doi lideri căzând de acord și asupra faptului că Statele Unite şi Rusia trebuie să-şi coordoneze acţiunile în lupta contra terorismului.
Un alt punct comun al discuțiilor pe care Merkel și Trump le-au avut cu Vladimir Putin a fost și acela al unei posibile întâlniri care să aibă loc în luna iulie, în timpul summitului G20 din Hamburg, eveniment de anvergură care poate pregăti viitoare alianțe politico-militare, capabile să țină piept amenințărilor la adresa păcii internaționale. Urmează să vedem în ce postură și ce carte va mai juca la masa greilor, Franța, care după alegerile de mâine își va defini … sau nu, următoarea postură internațională.
Valeriu Ioan