More


    Petre Got – Pe vitraliile amintirii!

    =

    Cad mereu stelele, dar unele strălucesc în veșnicie. De obicei, oamenii care scriu cu simțire lasă ceva în urma lor. Profesorul Petre Got a lăsat volume reușite de versuri, unele ”plămădite” pe când era profesor la Liceul ”I. Slavici”.

    Poemele lui Petre Got circumscriu efigia unui poet conștient de capacitatea cuvântului poetic de a rosti adevăruri grave și simbolice ale vieții. Își aducea aminte de familia sa din satul Desești, de obiceiurile sătenilor, de fiertul țuicii ”în chip drăgesc, lângă horn”, dar și cele legate de moarte. Știa să discearnă lucrurile simple de cele ale sacralității. Fiecare profesor are la sufletul său un scriitor preferat, pe care-l predă clasei, după cum mărturisește dr. Constantin Rațiu, fostul elev (preferat) al lui Petre Got. De fapt prima notă de zece i-a fost acordată acestuia. Cu cât regret a vorbit despre Petre Got, acest fost elev al lui, azi medic cunoscut și apreciat de toată lumea, la auzul nefericitei știri de ”plecare” în lumea celor drepți a profesorului său. Același sentiment de tristețe îl am și eu, primul dactilograf al poeziilor sale și cel care-i mulțumește și acum pentru că m-a introdus la ”Familia”, pe atunci foarte apreciata revistă. Cu Petre Got am fost foarte apropiați, buni colegi, deși la Filologia din Cluj era mai mare cu doi ani, dar ne-am reîntâlnit la Satu Mare. Îi spuneam mereu că numele său provine din germană, însemnând Dumnezeu. De fapt într-o ședință, la consfătuiri, i-am citit, la microfon, epigramele pe care i le-am făcut. Una suna cam așa:

    ”În ierarhia cuvintelor cerești
    Deasupra tuturor stai cel puțin c-un metru
    Căci într-o singură persoană ești
    Și Dumnezeu, și Sfântul Petru.”

    Sigur, Petre și-a dorit mereu să facă mai mult, să se împlinească, ori catedra pentru el era doar punctul de plecare, dorind să lucreze într-o redacție. I-am scris și a doua epigramă:

    ”Cu talentul tău Petrică
    Nu e chip ca să trăiești!
    Muncește! Și, la o adică,
    Locul tău e-n București!”

    Și nu peste mult timp Petre Got ajunge în redacția ”Cartea Românească” din București. I-am urmărit evoluția, am fost la lansările cărților sale, unele aici, în Satu Mare, unde se întorcea cu mult drag.

    Spațiul poetic pe care și-l asuma Petre Got era al unui regim de vizualitate intensă, bazat pe inserția imaginarului și fantasticului în cotidian, cu forme și culori de forma unei parabole sau metamorfe nu lipsite de gravitate și sarcasm. El a știut să descifreze semnele istoriei și ale lumii, dar și sensul propriei interiorități. De aceea versurile lui sunt tensionate, vibrante și elegiace totodată. La Petre Got am observat partea afectivă și cea spirituală a destinului său. În versuri se face auzit și tribunul moral al vocii lirice, punând întrebări despre adevăruri exprimate în false ipoteze ale vieții cotidiene. S-a bucurat mult văzând că-mi apar grupaje de poezii în ”Familia”, ”Steaua” sau ”Tribuna”, încercând să mă ambiționeze în ale scrisului. Pentru mine a fost un exemplu, iar cărțile lui o mărturisire a unei continuități de expresie, stil și substanță.

    Cei care l-am cunoscut, foștii săi elevi, colegii profesori, părinții, știm să-l apreciem pentru că a stat de veghe la neliniștile și întâmplările lumii. Ziua de 24 iulie 2017 rămâne una de doliu prin despărțirea de Petre Got. A fost toată viața un credincios, provenind dintr-o familie care a știut să-i ofere mult din ceea ce se numește educație! La Petre Got a rămas pentru noi, cititorii lui, o întrebare firească, pe care o fredonăm mereu: ”Poezia unei vârste sau vârsta poeziei?”.

    Să-l odihnească Dumnezeu în pacea Sa!

    Teodor Curpaș



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img