Reprezentanţi ai vechii familii româneşti Şincai în Sătmar



Gheorghe sincai

Legăturile cărturarului Gheorghe Şincai cu Sătmarul sunt puţin cunoscute. Este ştiut că Ioan Pop-Suduranul (născut la Sudurău în 1792, în familia preotului greco-catolic local George Pop) era nepot de soră al marelui cronicar şi cărturar Gheorghe Şincai. Mama lui Ioan Pop-Suduranul, Floarea Şincai, era soră cu autorul „Cronicii românilor”. Paşii marelui român au străbătut desigur şi pământul Sătmarului, unde a şi înfiinţat câteva şcoli.

În lucrarea “Oameni şi locuri din Sătmar” a istoricului Viorel Câmpan aflăm că reprezentanţi ai familiei Şincai au trăit şi în părţile Sătmarului. Şi este interesant că am depistat doar în Carei români purtând acest nume; faptul că aproape toţi erau intelectuali sau meşteşugari pare să confirme originea lor din altă parte a Transilvaniei. După cum se va vedea, cel mai de seamă reprezentant al familiei Şincai care a fost preot în părţile Sătmarului era originar, se pare, din Carei. Familii Şincai găsim şi către sfârşitul secolului XIX în acest oraş, care în acea vreme era reşedinţa comitatului Sătmar. Am întâlnit în documente membri ai familiei Şincai trăitori la Carei în meserii ca: pălărier, croitor, clopar, călciunar.

Începem prezentarea cu preotul greco-catolic Dumitru (Dimitrie, cum era adesea întâlnit acest prenume în epocă) Şincai (Synkai, cum apare în unele documente), care s-a născut în 26 octombrie 1814 la Carei. Originar probabil din familia nobiliară Sinka de Synka. A absolvit teologia la Târnavia. S-a căsătorit cu Terezia Nagy, fiica preotului Grigore Nagy, paroh la Domăneşti şi apoi la Moftinu Mic. Dumitru Şincai a fost hirotonit în 6 ianuarie 1838.

A activat în mai multe parohii sătmărene. Astfel, cel puţin între 1840-1846 a funcţionat la Domăneşti. În 1840 s-a născut la Carei fiica Terezia (căsătorită cu pr. Teofil Văleanu sen.), în 1842 fiica Maria (căsătorită cu pr. Ioan Nyéki). Din 1848 până în februarie 1863 a fost paroh în Terebeşti, o vreme slujind pe lângă pr. Ioan Mátyás, acesta trecând ulterior în deficienţă. În 1850 s-a născut fiul Sigismund, viitor preot greco-catolic. În 1855 s-a născut fiica Marta (moartă în 1920 la Valea Vinului), în 1858 fiica Elisabeta (moartă în 1933 la Valea Vinului). Mai avea o fiică, Irina, căsătorită cu pr. Ioan Szekely. Ca o remarcabilă realizare a sa menţionăm că în 1852 s-a reuşit terminarea bisericii româneşti de zid din Terebeşti cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”.

Gheorghe Sincai 2

După aceea, din 1863 a funcţionat la Valea Vinului, ca administrator parohial, iar din 1877 ca paroh. Aici se va naşte fiul Sandru (1866). În 8 octombrie 1865, alături de alţi fruntaşi români din Sătmar, Dumitru Şincai semnează la Carei memoriul românilor din comitatul Satu Mare referitor la reprezentarea proporţională în organele comitatense.

Fiica Terezia era una dintre apropiatele revistei „Familia”, colaborând uneori la rubrica alocată jocurilor, cu câte o „gâcitură”. Dumitru Şincai a repausat la Valea Vinului în urma unei “apoplexii la animă”, în 3 aprilie 1877, decesul fiind anunţat în “Familia” lui Iosif Vulcan. A fost condus pe ultimul drum de către protopopul Chiriac Barbul şi ceilalţi parohi ai districtului. După cum am văzut Sigismund Şincai s-a născut în 1850 la Terebeşti, în familia parohului Dumitru Şincai. A studiat teologia la Seminarul Greco-catolic din Oradea ca bursier al Fundaţiei Giroldy-Galboriana, perfecţionându-se la seminarul romano-catolic din Satu Mare. În anii studiilor a activat în cadrul „Societăţii de lectură” orădene, remarcându-se ca un bun recitator. S-a căsătorit cu Amalia Szabo, fiica parohului Samuel Szabo din Cordău; Samuel Szabo era frate cu episcopul de Gherla, Ioan Sabo. În 1873 a asigurat câteva luni interimatul la Dindeşti. În 1878 slujea la Csanalos, iar între 1878-1884 a funcţionat la Buşag. Aici s-a născut în 1878 fiul Emil, inginer chimist.

În iunie 1880 a fost în centrul frământărilor intelectualităţii româneşti sătmărene, în chestiunea limbii şi ortografiei române. Se pare că a avut şi talent literar, „Familia” publicând cel puţin două poezii în anul 1873, Rosa eşti tu şi Bani mulţi. Şi soţia sa a publicat la rubrica de divertisment a respectivei publicaţii o „gâcitură”.

A trecut la cele veşnice în 13 martie 1884, pe când era administrator parohial la Moftinu Mic. Abia apucase să facă câteva însemnări în registrul parohial, sosit fiind din februarie la post. Avea doar 34 de ani, din care 12 ani dedicaţi preoţiei şi mai cunoaştem că rămăsese văduv.

O altă ramură a familiei, ai cărei membri îşi scriau numele sub forma Şinca sau Sinca, provine tot din Carei. Acolo unde s-a născut în 30 decembrie 1873, în familia ciobotarului George Sinka şi a Iulianei Papp, fiul George, viitor preot greco-catolic. Şcoala primară a urmat-o la liceul piarist din Carei. A absolvit liceul la Beiuş în 1893. După aceea a urmat teologia la Oradea, finalizându-şi studiile în 1898. S-a căsătorit cu Terezia Tămaş (născută la Beiuş, unde părintele său a funcţionat o perioadă ca profesor), fiica pr. Vasile Tămaş din Giungi. A fost hirotonit în 7 noiembrie 1898.

Unul dintre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai familiei Şincai pe plaiurile Sătmarului este avocatul Teofil Şinca. Referiri despre el găsim în „Oameni din Sătmar”, cartea istoricilor Bujor Dulgău şi Claudiu Porumbăcean. Avocat implicat adânc în viaţa politică, a ajuns în funcţia de viceprimar al municipiului Satu Mare. Astăzi membrii familiei Şincai sunt răspândiţi pe întreg cuprinsul ţării, şi nu numai.

Nicolae Ghișan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts