More


    Scrisoare de la Marea Neagră

    =

    Dragă cititorule, noi am ajuns pe Litoral după mai bine de 12 ore la volan, iar apoi ne-am cazat la un hotel de trei stele căzătoare. Eram curioși nevoie mare să primim mult așteptata cameră de hotel, după ce-am completat formularele de cazare. Unii au așteptat să fie primiți cu plecăciuni și urări de bun venit, să le fie prezentată camera ca la Bibione, da de unde atâta ospitalitate și noblețe hotelieră. Ei, după mai bine de o oră, în sfârșit am primit cheia de la cameră. Șontâc, șontâc …plini de bagaje și alte ustensile de vacanță am intrat în camera de trei stele. Prima stea care a căzut peste capul nostru s-a transformat în paturi anemice, moștenite de pe vremea răposatului Nicolae Ceaușescu. Acestea sunt flancate lateral cu câte o carpetă din vremuri imemoriale. Pe jos tronează o gresie îndoielnică, iar în baie, la intrare, ne-a întâmpinat un ochi de apă nevinovat numai bun să te răstoarne prin alunecare cu fața în sus către tavanul alb ca varul. După atâta drum, ne-am zis că un duș e bine venit, dar în cuva băii stătea cuibărită o pată mare albă asemănătoare cu urma de picior a celebrei Godzila. Este un fel de pastă albă uscată lăsată de faianțari după ce au izolat marginile cuvei de la baie.

    A doua stea care a căzut, din cele trei cu care este înzestrat celebrul hotel, a dispersat liniștea dinaintea somnului. Dacă faci o mișcare la dreapta, patul scârțâie din toate încheieturile, de parcă l-a apucat așa un fel de plâns disperat. Apoi, credeți că am reușit să facem noi mișcări repetate…Doamne, ferește! Scârțâie paturile de gândești că sunt în grevă japoneză. No, no…dacă te încăpățânezi să te miști indecent, sunetele sunt atât de puternice încât riscăm să ne trezim cu avertismente în pereți venite din partea vecinilor. Așa că, a trebuit să stăm cuminți în paturile cântătoare pentru a putea adormi în tihnă.

    Ca orice turist relaxat, vorba vine, după o noapte petrecută în paturile pline de scârța-scârța, am ieșit dimineață pe balcon pentru a respira aerul marin. Pe balcon ne-a întâmpinat a treia stea căzătoare, care este un grilaj de fier devorat în mare parte de rugină. Acesta are și două ferestre de sticlă mată crăpate și pline de mizerie. Un pescăruș rebel ne-a deșteptat din contemplare, de parcă acesta ar fi cocoșul hotelului unde ne-am cazat. De altfel, acest pescăruș are undeva cuibul pe acoperișul unei clădiri învecinate și în fiecare dimineață pe la ora 5.00 scoate niște sunete de parcă sunt scăpate din romanul „Călătorie spre centrul pământului”.

    Dragă cititorule, dar să nu credeți că o să vă scriu despre coșurile de gunoi subdimensionate, care străjuiesc aleile principale pe care circulă turiștii și nici de faptul că în multe locuri acestea lipsesc cu desăvârșire. N-am să vă scriu despre rondurile de flori, care au fost lăsate în paragină și de căile de acces uzate, vechi de peste 30 de ani…În rest, este frumos pe Litoral, dacă te uiți mai mult pe sus, nu pe jos…Plaja e curată câteodată, iar algele se usucă la soare și au un miros de pește…da, sincer, e frumos la Mare când în valurile mării te întâlnești cu câte un excrement nevinovat ciopârțit de curenții nervoși…Mâncarea e bună…ce mai, nu uitați un lucru esențial…dacă veniți pe Litoral trebuie să aveți la dv. mulți, mulți bani…că toate e scumpe…

    Dumitru Țimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img