More


    N-ai cui să spui despre nedreptăţile de la noi?!

    =

    Zilele trecute am întâlnit un grup de tineri, care vorbeau intens de salariile mari din ţările dezvoltate, de condiţiile de viaţă de acolo şi chiar de un salariu minim pe economie, care a ajuns la peste 1500 de euro. Invariabil, după toate comparaţiile făcute de tineri, care invocau celebra afirmaţie, aceasta poate fi transformată şi în întrebare: „ Aici la noi, n-ai cui să spui?!”. În tenebroasa noastră Democraţie, adevărul e că sunt situaţii în care nu ai cui să spui câte ceva despre adevărurile tale pentru că în momentul în care ai anumite probleme „nimeni nu se mai bagă!”. De multe ori, omul care are o problemă socială, economică, juridică sau de „altă natură” este trimis de la „Ana la Caiafa”, iar în anumite situaţii „sentinţa este definitivă şi irevocabilă”. Cunoaştem români de-ai noştri, care s-au confruntat cu astfel de probleme, iar după vreo câţiva ani „sentinţa” s-a dovedit a fi revocabilă, cu suspendarea pedepselor. În alte ţări, când moare câte-un om sau un grup de oameni, în urma unor conflicte fizice sau psihice, eticheta este mai elegantă, care în traducere ar însemna: „pierderi colaterale!”. La noi, românii au tradus aceste pedepse astfel: „ Mă, ştii cum îi pă la noi ? După ce te-o umilit şi te-o târât vreo câţiva ani prin noroi, îşi cer scuze, te reabilitează, ba îţi mai plătesc şi despăgubiri morale !”.

    Sub „ochii românilor”, de-a lungul ultimilor 27 de ani s-au distrus întreprinderi, construite de comunişti din banii împrumutaţi din străinătate. Da, nimeni n-a zis nimic! De fapt, de fiecare dată intervenea întrebarea: „ Cui să-i spui ?”. Mai vorbeau oamenii la crâşma satului de dezmembrarea unor fabrici, dar nimeni nu-i băga-n seamă. Au fost ani în care România a devenit o „stână fără câini”. Cu bunăvoinţa multor proprietari de terenuri, „moştenirea de la părinţi” a fost vândută străinilor pe „bani de ţigări”. Nimeni n-a zis nimic ! Nimeni nu a creat un cadru legal, care să interzică vânzarea pădurilor, terenurilor agricole şi aurifere din România. Au mai strigat câţiva români după Revoluţie, o vreme, prin Piaţa Universităţii din Bucureşti:”Nu ne vindem ţara !”. Da, cine să-i bage în seamă ? Cei din faţa televizoarelor au înţeles că aşa e Democraţia şi ce bine că am „scăpat de Ceauşescu !”. Acestea au fost „micile bucurii” după faimoasa Revoluţie din Decembrie. Cârcotaşii au intervenit cu o replică pe cât de hazlie, pe atât de realistă: „Nu ne vindem ţara, dar o dăm pe bucăţi !”.

    Un mare om de cultură român atrăgea atenţia în primii ani după Revoluţie că foarte multe bunuri de artă sunt transportate din ţară cu tirurile peste graniţă. Dar cine să-l audă?! Nimeni! Uite aşa au fost scoase din ţară adevărate comori culturale, care nu vor putea fi recuperate niciodată. Mai nou, aflăm de la ştiri, că oamenii cu bani din cele mai îndepărtate străinătăţi se implică în treburile interne ale României, în ceea ce priveşte exploatarea aurului. Dar nimeni nu spune la ştiri ce replici le-au fost date acestor „boieri”, care-şi „bagă nasu-n ciorba românilor”. Pentru că nu au cui spune, românii asistă la „invazia” acestei ţări de către „oamenii cu bani”, care spun şi cred că în această viaţă pământeană „ cu bani se poate cumpăra orice!”. Unii patrioţi adevăraţi, nu „patrihoţi!”, ies în faţa poporului şi ne vorbesc de patriotism, de unitate şi dragoste de ţară. Dar haideţi să ne uităm cine este poporul? Românii cei mai destoinici şi inteligenţi au plecat pe „plantaţiile” din străinătate, în timp ce acasă au rămas: bunici, bunicuţe, nepoţei, muncitori, câţiva intelectuali, câţiva întreprinzători români, apăsaţi de presiunea fiscală, şi vreo câteva sute de mii de bugetari. În rest, pauză…ba încă se discută de angajarea unor străini, pentru că în ţară nu mai doreşte să muncească aproape nimeni pentru 250-300 de euro pe lună.

    Cei mai „luminaţi români” sunt condamnaţi, într-un fel sau altul, iar cei nevinovaţi nu au cui să spună despre nedreptăţile la care sunt supuşi… pentru că potenţialii „ascultători” sunt şi ei „executanţii” unor ordine comandate tot de „oamenii cu bani”. Cine sunt duşamanii ţării ? Nimeni nu ştie ! Nici la Revoluţie şi nici după aceea nu s-a aflat cine au fost „teroriştii”! De atunci şi până în zilele noastre „forţe necunoscute”, deghizate, travestite etc. cumpără, vând şi „pe mămica lor”, organizează condamnări pe nedrept, instigă grupuri de oameni să iasă în stradă…Mai nou, avem şi români cu tot felul de „sentinţe”, care-şi caută dreptatea prin cele străinătăţi şi „dau în judecată statul român!”. Păi, normal, pentru că aici nu mai au cui să spună despre „durerile” şi dezvăluirile lor şocante. Nu mai interesează pe nimeni ! Fiecare se închide în cămăruţa lui, nimeni nu se bagă, iar cine „se bagă în seamă” şi devine incomod se alege cu sentinţa unei condamnări nedrepte şi cu „câţiva ani de odihnă” în „confortabilele” şi strâmtele locuri de detenţie. Da, bine, bine, când o să ne recâştigăm şi noi DREPTUL de a spune cuiva că România este casa noastră?

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img