Rodion Markovitz – personalitate literară a perioadei interbelice



Rodion Markovits (Jakab Markovits – prenumele Rodion fiind unul literar) s-a născut la Gherţa Mică în 1884, a urmat liceul la Satu Mare şi a debutat în gazetărie la vârsta de 16 ani, la Satu Mare, făcându-se mai cunoscut în timpul studenţiei la facultatea de drept din Budapesta, când a publicat articole şi nuvele în revistele maghiare ale vremii. Romanul Garnizoana din Siberia, scris în 1927, cartea sa de căpătâi, descrie viaţa din Primul Război Mondial, fiind un succes interbelic tradus în 17 limbi.Rodion Markovits (Jakab Markovits – prenumele Rodion fiind unul literar) s-a născut la Gherţa Mică în 1884, a urmat liceul la Satu Mare şi a debutat în gazetărie la vârsta de 16 ani, la Satu Mare, făcându-se mai cunoscut în timpul studenţiei la facultatea de drept din Budapesta, când a publicat articole şi nuvele în revistele maghiare ale vremii. Romanul Garnizoana din Siberia, scris în 1927, cartea sa de căpătâi, descrie viaţa din Primul Război Mondial, fiind un succes interbelic tradus în 17 limbi.

În literatura maghiară din România, performanţa lui Markovits Rodion este sub mai multe aspecte singular iar numele lui devine cunoscut la nivel internaţional odată cu apariţia primei sale cărţi, Garnizoana din Siberia, ce avea să-i aducă un succes de răsunet, unic în felul său. Atât cartea, cât şi scriitorul se bucură de atenţia presei internaţionale, romanul fiind calificat de excepţie de cele mai mari ziare ale lumii, atrăgând atenţia asupra unei literaturi in statu nascendi: literatura maghiară din Ardeal. Studiile liceale le-a terminat la Satu Mare, mai întâi ca elev la gimnaziul catolic, apoi la colegiul reformat. Urmează studii de drept la Budapesta, perioadă în care publică articole şi nuvele în mai multe ziare (Népszava, Korbács, Ifjú Erők, Fidibusz, Független Magyarország şi Szatmár és Vidéke). La începutul lui 1915 este înrolat în regimentul 12 infanterie, iar în vara anului 1916 cade prizonier, în Rusia. Petrece şapte ani în diferite lagăre de prizonieri din Siberia. Este redactor al ziarului Szibériai Újság din localitatea Krasnaia Recika. Timp îndelungat duce o viaţă de robie în Krasnoiarsk. Experienţele dure trăite acolo, impactul acelei vieţi, evenimentele istorice sunt prelucrate după câteva decenii în romanele Szibériai garnizon (Garnizoana din Siberia), Aranyvonat (Trenul de aur). Aceste teme sunt prezente şi în articolele de ziar sau în scrieri de proză scurtă. Întors pe plaiurile natale, la Satu Mare, Markovits Rodion îşi deschide un birou de avocatură. Este redactor al cotidianului Szamos şi devine corespondent al publicaţiei Keleti Újság din Cluj. În anul 1925 publică, la Satu Mare, o culegere de proză scurtă cu titlul Ismét találkoztam Balthazárral (M-am întâlnit, din nou, cu Balthazar).

Doi ani mai târziu, în 1927, publică în serii, într-un cotidian de prestigiu din Cluj-Napoca, romanul Szibériai garnizon. Ulterior, textul apare sub formă de carte, în două volume. Textul este tradus în limba germană de către Hatvany Lajos şi publicat în ziarul Voss’sche Zeitung iar cartea de Ullstein Verlag. Succesul internaţional este nemaipomenit, cartea devine un adevărat bestseller. Datorită atenţiei de care se bucură romanul autorul este invitat, în 1929, la întâlnirea scriitorilor maghiari Helikon la Marosvécs-Brâncoveneşti (Mureş). Din februarie 1931 Markovits este colaborator al ziarului civic liberal Temesvári Hírlap condus de Pogány László. Zilnic îi apar două-trei articole. În această perioadă îşi termină romanul intitulat Sánta farsang (Fărşangul şchiop) şi publică volumul de proză Reb Ancsli és más avasi zsidókról szóló széphistóriák (Istorisiri despre Reb Ancsli şi alţi evrei din Oaş). Din noiembrie 1944 este un colaborator foarte activ al noului cotidian local Szabad Szó (Cuvântul liber) din Timişoara. Publică frecvent în revistele Világ şi Képes Újság din Budapesta precum şi în Utunk din Cluj. Este activist voluntar al Uniunii Populare Maghiare, profesor la Universitatea populară Bartók Béla. Cutreieră oraşele şi satele bănăţene, cu devotament, unde citeşte din operele sale, îşi deapănă amintirile din Rusia, ţine discursuri pe teme literare, politice şi istorice. Desfăşoară o activitate meritorie ca preşedinte al Asociaţiei Scriitorilor Maghiari din Banat. Pe data de 27 august 1948 moare, pe neaşteptate, în somn. Este înmormântat în cimitirul evreiesc din Timişoara. Casa în care a trăit scriitorul, veche de peste 160 de ani, a fost achiziţionată şi transformată în muzeu al iudaismului în Transilvania de Nord, păstrându-se încă piese de mobilier din perioada interbelică.

Nicolae Ghişan





ULTIMELE ȘTIRI

Latest Posts