More


    „Lupta pentru supravieţuire”

    =

    Ieşirea în stradă a sindicatelor nu cred că este soluţia fericită pentru a „gestiona” o situaţie de criză, indiferent care ar fi aceasta. Sub presiunea străzii nu se pot elabora decizii ad-hoc eficiente, care să rezolve problema salariilor sau a altor revendicări sindicale. Dialogul social şi comunicarea inteligentă consider că ar putea rezolva multe probleme, iar ieşirile în stradă ar putea fi prevenite pe cale amiabilă. Ideea fundamentării salariului minim pe economie în funcţie de „coşul zilnic”, probabil ar putea rezolva multe din problemele angajaţilor. În funcţie de acest salariu fundamentat pe nevoile lunare ale angajaţilor, obligatoriu, angajatorii îşi vor putea evalua şi gestiona judicios bugetul de venituri şi cheltuieli.Ieşirea în stradă a sindicatelor nu cred că este soluţia fericită pentru a „gestiona” o situaţie de criză, indiferent care ar fi aceasta. Sub presiunea străzii nu se pot elabora decizii ad-hoc eficiente, care să rezolve problema salariilor sau a altor revendicări sindicale. Dialogul social şi comunicarea inteligentă consider că ar putea rezolva multe probleme, iar ieşirile în stradă ar putea fi prevenite pe cale amiabilă. Ideea fundamentării salariului minim pe economie în funcţie de „coşul zilnic”, probabil ar putea rezolva multe din problemele angajaţilor. În funcţie de acest salariu fundamentat pe nevoile lunare ale angajaţilor, obligatoriu, angajatorii îşi vor putea evalua şi gestiona judicios bugetul de venituri şi cheltuieli. În ultima perioadă de timp asistăm la o tensionare atât a vieţii sociale cât şi a vieţii interioare a semenilor noştri. Cauzele sunt multiple, mai ales că printre noi există politicieni, care întreţin şi declanşează tensiunile publice.  Nu analizez situaţia celor care sunt „imuni” la astfel de tensiuni! Inechitatea, apartenenţa politică, lipsa de profesionalism, mediocritatea, violenţa verbală şi orală, ştirile negative, grija zilei de mâine, lipsa unui loc de muncă, labilitatea perspectivei stabilităţii economice, disputele politice sterile, arestarea unor demnitari, ipoteticul război, scăderea consumului – iată doar câteva elemente, care induc o stare de tensiune socială şi interioară în societatea noastră democratică. „Lupta pentru supravieţuire” este crâncenă şi nu ţine seama întotdeauna de valorile morale, profesionale sau personalitatea individului din societate. Dacă vorbim de o tensionare a vieţii sociale putem observa faptul că nouă ni se „proiectează”, prin intermediul tuturor mijloacelor posibile, imaginea deformată a unor realităţi regizate special pentru a ne induce în eroare. Este din ce în ce mai des uzitată expresia: „La noi ca la nimenea!”. Politicienii se luptă în arenele Puterii. Noi ne uităm la televizor neputincioşi, „cu ochii cât cepele”, până noaptea târziu. Ascultăm cuvintele rostite „valvârtej” de gura unor „păcătoşi”, care „bat apa-n piuă”. Avem nevoie de amendamente şi legi noi, care să-i susţină mai eficient pe întreprinzătorii particulari. Efectele tensiunilor de la „capul peştelui” se răsfrâng asupra: familiei, colegilor de muncă, tinerilor şi copiilor noştri. La toate acestea se adaugă mesajele indecente, instabilitatea familială, filmele pline de violenţă şi multe alte „ingrediente”. Mult dorita Libertate, fără limite creştine, ni le oferă zilnic cu nonşalanţă şi cu multă, multă generozitate. Mulţi dintre cei care-au rămas acasă trăiesc la limita supravieţuirii.  Tensiunea vieţii interioare atinge graniţele disperării, ca o consecinţă a vieţii contradictorie. Tinerii sunt derutaţi şi descurajaţi pentru că nu au perspectiva unui „loc de muncă sigur şi bine plătit”. Măcar cât reprezintă „coşul zilnic”! Tensiunea în familie creşte în momentul în care tinerilor li se solicită, înainte de angajare, să aibă experienţă într-un domeniu sau altul. De unde experienţă, dacă tânărul abia a terminat facultatea!? Mulţi dintre ei nu pot să-şi întemeieze o familie pentru că starea lor materială este precară. În interiorul lor „domneşte” lupta dilemelor şi implicit „lupta pentru supravieţuire”. Nu-şi găsesc locul în societate. Alţii se pierd pe calea deznădejdii: presărată cu alcool, droguri şi fapte reprobabile. Lumea lor interioară nu este conectată la interesele celor, care nu vor să mai ştie de ei, de problemele lor cotidiene, de nevoia de a se simţi importanţi şi utili în societate. Tinerii, care au o susţinere din partea părinţilor, mai răzbesc în viaţă. Într-un final, doresc şi ei să se realizeze în mod independent, din punct de vedere profesional. Orgoliul devine un „judecător nemilos”, care terorizează minţile tinere. Amintiţi-vă! Nu e om fără de păcat, în lumea asta de lut şi cenuşă, chiar dacă voi şedeţi ca nişte „justiţiari” pe tronuri de ceară!

    Dumitru Ţimerman



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img