More


    Mănăstirea “Agapia” s-a apropiat de noi!

    - Advertisement -

    Mi-am pus, destul de des, întrebarea retorică “Oare cum se vede azi, dintr-un colţ al Transilvaniei, anume, dintr-o mănăstire, Parlamentul de la Bucureşti?”. Am încercat să văd, cu ochii camerei de luat vederi, cum se trăieşte în Mănăstirea “Sf. Treime”, de pe teritoriul localităţii Moişeni din Ţara Oaşului. Măicuţa stareţă, Ieronima, s-a dovedit persoana cu mult simţ al răspunderii, care de 13 ani a venit de la Mănăstirea Agapia într-un loc pustiu, părăsit şi neprimitor. A fost trimisă de Dumnezeu pentru a realiza ceea ce nu vine să creadă ochilor, ci numai ai camerei TV.  Acolo a găsit o vieţuitoare, o capră, un suflet de care s-a apropiat. La “Glasul bisericii” am aflat multe lucruri interesante de la maica stareţă Ieronima (Şelever). Acum, aici, la această mănăstire construită cu jertfe, cu strădanie, cu ajutorul lui Dumnezeu, slujesc 11 măicuţe, care zi de zi, din zori şi până noaptea au un program pe care noi, cei obişnuiţi, nu l-am putea duce la îndeplinire, incluzând şi rugăciunile făcute pentru noi, să ne ajute! Noi le mulţumim!  M-a impresionat măicuţa Anastasia, participantă la “Glasul bisericii”, alături de stareţa Ieronima. Absolventă de facultate, cu masterat, ca de altfel toate celelalte măicuţe de aici, dornice să înveţe, să se cultive! Dovadă este frumosul dialog de pe cuprinsul emisiunii televizate, cu puterea aceea a ambiţiei, fără aroganţă, dar conştiente de indiferenţa celor de “sus” pe care o acuză printr-un oftat adânc! Aceste 11 fiinţe, atât  de culte, fac faţă la orice discuţie oficială, indiferent de temă şi indiferent de limbă. Şi, totuşi, au intrat voit în viaţa monahală şi n-ar părăsi-o pentru nimic în lume! Din contră, doresc să mai construiască un corp de clădire administrativ, cu un mic magazin cu obiecte religioase, cu o bucătărie şi o sală de mese. Am fost surprins, când într-o duminică, un tractorist, cu cizme de gumă s-a oprit, a îngenunchiat şi a făcut o rugăciune, refuzând perna oferită. Sigur, plecate de la faimoasele mănăstiri din Moldova, părăsindu-i pe cei dragi ai familiei, pe colegele de la mănăstire, le este dor de tot ce au lăsat, căci “dorul” este un  cuvânt specific numai românilor şi devine, cu încetul un sentiment tare apăsător! Aici, la Mănăstirea “Sf. Treime” au făcut lucruri minunate şi mai au de făcut multe, dorind să le lase viitorimii exact ce trebuie acestui popor minunat: credinţa în Dumnezeu! Oare aceste măicuţe, plecate de lângă părinţi, fraţi şi surori, pe cine se pot baza, cine le poate ajuta la necaz, la greutăţi şi boli? În afară de Episcopie, încearcă să se ajute singure. De exemplu: Una dintre ele studiază medicina la Bucureşti, ajutată de oameni cu suflet, care-i oferă găzduire şi studii fără a fi nevoită să plătească taxe. O ajută cele 11 măicuţe cu tot ce pot, ştiind că se va întoarce cu o meserie care le pot ajuta, o profesiune de care viaţa mănăstirii are atâta nevoie. Acolo, în mănăstire, fiecare are sarcini concrete  şi, prin rotaţie, învaţă să facă de toate! De aceea, acolo, totul este în ordine şi funcţionează ca un “ceas elveţian”. Aici, poţi să te simţi între oameni culţi, care cunosc bine ce înseamnă cuvântul “patrie” şi derivatele acestuia. Ele se exprimă în numele adevărului dumnezeiesc, sunt sensibile, dar ştiu să treacă peste apăsările timpului şi în fiecare an trecut se mai trage o linie pe răbojul vieţilor, care nu se derulează în zadar! De-ar şti cei care ne conduc, lucrurile acestea şi-ar schimba total atitudinea faţă de mănăstiri, faţă de biserica neamului!  Dar, la orice greutate gândul lor se îndreaptă spre Dumnezeu. Uită, însă, să-i mulţumească atunci când este cazul! Am aflat că, de multe ori, măicuţele mai şi plâng (de durere a neîmplinirilor, de bucurie) şi am aflat şi răspunsul la o întrebare ce pare banală : “Din ce trăiţi, măicuţă stareţă?”. La această întrebare, răspunsul va forma obiectul unei discuţii într-o emisiune specială “Glasul bisericii”.

    Teodor Curpaş



    ULTIMELE ȘTIRI

    Latest Posts

    spot_img
    spot_img